2013 – un an mai greu decît ni se părea

Ilie CĂLIAN

Mă întrebam, mai mult retoric, în editorialul anterior, cum se va dezbate proiectul de buget în Parlament. Un prim răspuns – uluitor! – l-am şi primit, din partea preşedintelui principalului partid de opoziţie, Vasile Blaga. Zice şeful PDL că va depune în comisii nu observaţiile specialiştilor PDL faţă de bugetul pe 2013, ci … amendamentele propuse de USL la proiectul de buget al PDL pe … 2012! Afirmasem de mai multe ori că Vasile Blaga nu trebuie poreclit Buldogul, ci Rinocerul – cam în sensul pe care i-l dădea Eugen Ionesco în celebra sa piesă. Ei, bine, revin asupra afirmaţiei: numai un om cu asemenea caracteristici – era să zic “cu asemenea mentalitate”, dar nu cred că creierul rinocerului e compatibil cu noţiunea de mentalitate -, numai un om cu minte unidirecţional împungace poate face public o asemenea afirmaţie şi chiar, apoi, să o şi făptuiască.

Nu că m-aş fi aşteptat de la Vasile Blaga la o demonstraţie de subtilitate intelectuală – dar omul acesta şi alţi parlamentari din PDL au obţinut nişte voturi la alegerile parlamentare. Nişte oameni au considerat că aceştia îşi vor face datoria în Parlament. În primul rînd, datoria de a-şi lua în serios misiunea de senatori şi deputaţi şi a diseca cu atenţie şi minuţie critică acţiunile Puterii, ca primă misiune a Opoziţiei. E adevărat, niciunul dintre parlamentarii PDL nu a cîştigat colegiul în care a concurat, ci a intrat în Parlament pe uşa din dos, graţie sistemului uninominal compensat pe care l-au inventat ca să fie siguri că nu vor rămîne de căruţă. Totuşi, Vasile Blaga şi ceilalţi din PDL care au intrat în Parlament ar avea obligaţia morală faţă de votanţii lor să-şi facă datoria -–cît pot, cît le îngăduie competenţa. Dar la o asemenea sfidare a propriului electorat chiar nu mă aşteptam. De altfel, nici nu vreau să mă lecuiesc de naivitatea de a considera că trebuie să existe o minimă moralitate şi la politicianul român …

Iar dacă PDL nu va dezbate bugetul; dacă UDMR are alte probleme – aceleaşi: autonomia, federalizarea României, caracterul non-naţional al României etc.; dacă PPDD nu există, practic – atunci mă îndoiesc că viitorul buget va fi serios dezbătut. Cu atît mai mult cu cît cele două principale partide de la putere – PSD şi PNL – par să aibă ele însele unele probleme. Desigur, instalarea şefilor de rangul doi şi trei va rezolva unele dintre acestea, în primul rînd va înlătura neliniştea aşteptărilor unora dintre cei care au sperat să ajungă pe anumite posturi şi a colegilor şi prietenilor din Parlament. Dar chiar în cadrul Guvernului mai sînt de lămurit unele chestiuni. Spre exemplu, noul ministru al Învăţămîntului nu pare a-şi fi făcut din vreme o imagine clară asupra problemelor de mare importanţă, ci se eschivează în chestiuni precum clasa pregătitoare, clasa a IX-a, genul de admitere în liceu, bacalaureatul ş.a. În alt sector sensibil, acela al Sănătăţii, ministrul a lansat o idee insuficient explicitată, în legătură cu dirijarea banilor de la asigurări exclusiv către sectorul de stat, stopînd contractele cu spitalele private. O fi vorba doar de anumite servicii sau de o rupere a tuturor legăturilor? E adevărat, măsura pare să facă parte dintr-o mică “reformă”, dar încă nu ne este clară.

Pe de altă parte, dacă PDL îşi va ţine congresul abia în mai, PNL se grăbeşte să convoace un congres extraordinar în a doua jumătate a lunii februarie, avînd pe ordinea de zi clarificare unor chestiuni de ierarhie şi disciplină, culminînd cu posibilitatea excluderii din partid a unor persoane importante. (Problema excluderii se pune şi la PDL, dar acolo e o chestiune mai complicată şi se cere prudenţă, pentru prevenirea unei hemoragii de sînge pedelist.) E adevărat, PSD se simte în largul său, nu are probleme speciale: e singurul care-şi poate consacra, acum, toate energiile definitivării programului de guvernare şi bugetului pe 2013, un an excepţional de greu.

Graţie politicii înţelepte a dragului nostru conducător, Traian Băsescu, graţie măsurilor de superausteritate, Guvernul USL are nevoie în acest an de vreo 15 miliarde de euro – 2,8 pentru a-şi finanţa deficitul bugetar, 6,1 pentru a refinanţa datorii pe termen mediu şi lung, 6 pentru datorii pe termen scurt. Aşadar, alcătuirea, şi mai ales, executarea bugetului nu va fi un simplu exerciţiu de administrare. Să vedem şi ce părere au cei de la FMI, care, în sfîrşit, au recunoscut că au săvîrşit o eroare în aprecierea impactului pe care îl vor avea măsurile de austeritate asupra creşterii economiei. Pe româneşte: şi FMI, şi prietenii lui Băsescu din Partidul Popular European (inclusiv Angela Merkel) sînt vinovaţi pentru faptul că “multiplicatorii fiscali” socotiţi de ei şi guvernele care le-au urmat sfatul au fost greşiţi. Desigur, vinovaţii au fost ei şi nu – în ce priveşte România – Traian Băsescu! Pentru simplu motiv că acesta nu se pricepe. Că a fost şi a rămas încăpăţînat şi nu a ţinut seama de opinia specialiştilor români şi străini care au atras atenţia asupra rezultatelor catastrofale ale aplicării otova a “austerităţii” – asta e altceva. Este una dintre “calităţile” pentru care minunatul nostru electorat l-a reales pe iubitul său conducător!…