Nicolaus OLAHUS – primul umanist român de talie europeană

Monument_-_Nicolaus_Olahus(continuare din numărul de ieri)
Fratele reginei Maria, Ferdinand, regele Ungariei, îi promite din nou un post de episcop, dar Maria se împotriveşte. La 1 iulie 1530 începe corespondenţa lui Olahus cu eruditul umanist Erasmus din Rotterdam. În anul 1531, împăratul Carol Quintul oferă surorii sale, Maria, demnitatea de vice-regină a Ţărilor de Jos. Maria refuză la început, dar apoi acceptă şi pleacă la Bruxelles. Aici, la Bruxelles, Olahus termină, la 5 mai 1536, lucrarea sa istorică Atila, iar la 14 mai 1536 termină de redactat a două sa lucrare istorică – Hungaria, care-i va aduce o mare faimă, dar care conţine şi numeroase date şi înformaţii de mare preţ despre istoria, cultura şi civilizaţia românilor din provinciile lor istorice. Mai ample, variate şi bogate sînt cele despre Transilvania, unde se născuse şi se formase autorul însuşi. Între timp, moare Matei, fratele mai mic al lui Nicolae Olahus, eveniment care generează, după eticheta vremii, o serie de epistole de consolare din partea prietenilor săi batavi şi flamanzi.
După 8 ani petrecuţi în Ţările de Jos, Olahus vine cu treburi oficiale şi particulare la Viena şi apoi în partea neocupată de turci a Ungariei. În anul 1542, Olahus părăseşte definitiv Ţările de Jos, fiind chemat la Curtea regelui Ferdinand I. În august 1543 este numit episcop de Zagreb, dar este reţinut la Curte să îndeplinească funcţia de cancelar pentru teritoriile neocupate ale Ungariei. În anul 1544, în calitate de episcop de Zagreb, el trimite, în numele regelui Ferdinand I de Habsburg, o scrisoare sibienilor asigurîndu-i că, dacă vor rămîne credincioşi regelui, îi va apăra, îi va ajuta să-şi consolideze zidurile şi le va trimite un căpitan să-i instruiască. Scrisoarea, aflată la Arhivele Statului din Sibiu, conţine semnătura olografă a lui Olahus, dar nu şi sigiliul acestuia. În anul 1547 participă, în suita regelui Ferdinand, la lupta de la Mühlberg (războiul schalkaldic) dintre catolici şi luterani. În 1548, Olahus este transferat de la episcopia de Zagreb la cea de Agria, a două ca importanţă din Ungaria. La 23 noiembrie 1548 regele Ferdinand semnează Diploma de reînnobilare a lui Nicolaus Olahus. În acelaşi an Olahus publică, la Viena, pe cheltuială proprie, un Breviarium, avînd în anexă şi lucrarea istorică Chronicon. Implicat în viaţa politică a Regatului Ungaria, Olahus scrie, la 2 lanuarie 1551, conducătorilor saşi din Sibiu o nouă scrisoare prin care îi îndeamnă să rămînă fideli catolicismului, dîndu-le asigurarea că le va respecta privilegiile şi că va cere regelui să fie scutiţi de plata a 2.000 de florini, impuşi prin abuz. În anul 1552 redactează şi contrasemnează actul de scoatere a oraşului Sibiu de sub jurisdicţia voievodală. La 7 mai 1553 este numit arhiepiscop de Strigoniu, mitropolit primat al Ungariei. La circa o lună de zile, noului arhiepiscop îi este adresat memoriul sibienilor, cerîndu-i-se să intervină pe lîngă rege pentru ca litigiul pentru Vinţu de Jos şi Vurpăr cu urmaşii lui Ştefan Maylath să fie tranşat în favoarea lor. Noile obligaţii ecleziastice şi politico-diplomatice care îi reveneau întîrzie răspunsul la memoriul respectiv. Abia la 5 februarie 1554 el recomanda sibienilor să urmeze calea juridică obişnuită. În 1554, între alte iniţiative politico-administrative, reorganizează şcolile din Tyrnavia. Cu gîndul mereu la oraşul său natal, îi invită, la 1 mai 1554, pe reprezentanţii bisericii săseşti din Sibiu, la adunarea sinodală a catolicilor, îndemnîndu-i să rămînă la această credinţă. Cu acelaşi prilej, el cere decanului Capitlului din Sibiu să aducă o informare privind “viaţa, obiceiurile şi doctrina preoţilor” din subordine. Un schimb epistolar însemnat, din care la Arhivele Statului Cluj se păstrează cîteva piese, a avut, pe teme similare, şi cu credincioşii săi din Bistriţa. În continuare, iniţiază mijloacele de combatere a Reformei şi a analfabetismului. În sinodul din 23 mai 1560, Olahus propune un Îndrumător moral-dogmatic pentru duhovnici şi preoţi, care, în 38 de puncte, conţine doctrinele şi prescripţiile de căpetenie ale bisericii catolice bazate pa Sfînta Scriptură, pe tradiţie, pe hotărîrile sinodale şi pe experienţă. Pune să se tipărească, pe cheltuiala lui, un breviar, o colecţie de rugăciuni, pe care o răspîndeşte în arhidieceza sa. Se îngrijeşte de cîntările bisericeşti, neadmiţîndu-le decît pe cele mai vechi şi mai conforme cu tradiţia. Pune, astfel, bazele catolicismului activ în spirit umanist şi umanitar. Se dovedeşte, în acest sens, ca un alt Ioan Gură de Aur, o adevărată binecuvîntare pentru soarta catolicismului din Ungaria. Consecvent aceloraşi idei, aduce, în anul 1561, în Ungaria pe iezuiţi şi, în acelaşi timp, înfiinţează, la Tyrnavia, o preparandie pentru preoţi. Tot atunci se convoacă un consiliu secret care avea să examineze posibilitatea utilizării lui Iacob Heraclit Despotul pentru planurile antiotomane ale Ungariei şi Poloniei, dar şi de expansiune a catolicismului în Moldova. Olahus se opune categoric ajutorării lui Despot, pe care-l califica drept aventurier. În anul 1562 Nicolaus Olahus este numit regent al Ungariei. La data de 26 iulie 1562 îşi face testamentul, instituind numeroase legate pentru şcolile înfiinţate de el, pentru membrii familiei lui şi pentru numeroase opere de binefacere. La 25 mai 1563 cere, printr-o suplică, ajutorul Conciliului din Trento pentru a putea organiza biserica catolică din Ungaria. În acelaşi an îl încoronează ca rege al Ungariei, la Bratislava, pe Maximilian, fiul lui Ferdinand, iar în 1564 rosteşte, în Catedrala Sf. Ştefan din Viena, discursul funebru pentru Ferdinand I. La 19 mai 1566 înfiinţează, în Tyrnavia, cel dintîi seminar teologic din Ungaria, înspirîndu-se din hotărîrile Conciliului de la Trento, după ce, tot aici, reorganizase şcoala. Din propriile mijloace pecuniare sporeşte subvenţiile pentru întreţinerea preoţilor, întemeind, mai tîrziu, şi un internat. În afară de religie, aici se predau, în stil umanist, gramatica latină, retorică, poetică, aritmetică şi chiar astronomie şi geometrie, dialectică şi polemică. Iniţiativa lui Olahus pune bazele învăţămîntului superior unguresc. A avut grijă, de asemenea, să se întemeieze o tipografie în care să se tipărească şi cărţile necesare de orice fel. Atrage la Tyrnavia profesori de seamă, pentru a înteţi propaganda împotriva ereticilor în spiritul noului ordin iezuit şi al organizaţiei lor, cunoscută sub numele de “Societatea lui Isus”. Activitatea lui Olahus este complexă şi de aceea grea şi epuizantă, nelipsită de intrigi şi piedici de tot felul, dar, pe de altă parte, apreciată cum se cuvine de împăraţi, regi şi discipoli. Istovit de muncă, truditul arhiereu, în vîrstă de 75 de ani, se stinge din viaţă la Bratislava, în 17 ianuarie 1568. De aici, rămăşiţele lui pămînteşti au fost duse la Tyrnavia, după dorinţa sa testamentară, şi aşezate în biserica Sf. Nicolae, unde se odihnesc şi azi. Pe piatra sa funerară este săpat următorul distih:
Conditur hoc moriens tumulo Nicolaus Olahus,
Qui praesul vivens Strigoniensis erat.
(Zace-n mormîntul acesta-ngropat Nicolae Valahul,
Care-n Strigoniu trăind, fost-a arhiepiscop.)
Dr. Dan BRUDAŞCU

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.