Campania lui Monti provoacă o revoluţie politică în Italia

El Pais

“Con Monti per l’Italia”. În sfîrşit premierul dimisionar Mario Monti şi-a dezvăluit sloganul sub care va lupta pentru a-şi menţine postul în fruntea guvernului italian. De data aceasta nu ca tehnocrat, ci cu un rol politic deplin, legitimat de urne la alegerile din 24 şi 25 februarie. Patru blocuri îşi dispută leadershipul politic: la drepta, Poporul Libertăţii al lui Silvio Berlusconi (PdL), care încearcă să-şi salveze viitorul, încheind o înţelegere cu Liga Nordului. La centru, trei formaţiuni care îl susţin pe Monti – Uniunea Democratică de Centru (UDC); Viitor şi Libertate pentru Italia (FLI), dreapta socială moderată, şi o listă civică formată din persoane străine pînă acum de politică. La stînga, o alianţă al cărei unic candidat la prim-ministru este Pier Luigi Bersani, compusă din Partidul Democratic (PD); Sinistra Ecologia Liberta (SEL) şi socialiştii (PSI); şi, în afara schemelor clasice, Il Movimento 5 Stelle a lui Beppe Grillo, care atacă atît partidele tradiţionale, cît şi Europa şi pe Monti, care “vor să guverneze Italia prin intermediul băncilor”.

Legea electorală italiană impulsionează alianţele între partide, pentru că impune praguri greu de atins pentru cei mici. În intenţiile de vot reflectate în statistici, PD depăşeşte 30%, iar aliaţii săi sînt creditaţi cu aproape 10%. În schimb, formaţiunea lui Berlusconi, PDL, nu ajunge nici la 20%. Alături de Ligă ar putea obţine însă 30%. În ce priveşte Mişcarea lui Beppe Grillo, este greu să se facă previziuni, pentru că formaţiunea nu exista la precedentele alegeri. Dar este creditată cu circa 12%. Acelaşi semn de întrebare există şi în privinţa partidelor care îl susţin pe Monti: UDC ar obţine 6%, iar FLI 2%. La aceste alegeri centrul este însă consolidat de proaspăta lista civică, Con Monti per l’Italia, care reprezintă sectorul patronatului şi cel academic, care au impulsionat guvernul tehnocraţilor.

Monti spune că aspiră la 25% din voturi. Poate părea optimist, dar el va obţine o cantitate semnificativă de voturi, ce vor da o nouă relevanţă centrului politic. “Le-am cerut prea multe sacrificii italienilor pentru ca apoi să-i abandonez într-o situaţie polarizată între populiştii care resping UE şi profitorii care preferă să păstreze decît să schimbe”, a spus el. Prima parte declaraţiei pare adresată Ligii Nordului, lui Berlusconi şi Mişcării lui Grillo; a doua parte este destinată stîngii şi liderilor PD, care propun derogarea mai multor puncte ale reformei muncii aprobată de guvernul tehnocrat.

Ofensiva politică şi mediatică a lui Monti nu era previzibilă, cel puţin nu la un grad de determinare atît de înalt. Criticile premierului nu par să pună în pericol însă şansele electorale ale coaliţiei de stînga, care afişează o mare siguranţă de sine şi care a desfăşurat două serii de alegeri primare, proces care a întărit formaţiunea PD şi pe liderul său, Bersani.

Apariţia politică intempestivă a lui Monti pare să submineze în primul rînd PDL. Noua coaliţie reprezintă o adevărată alternativă la dreapta ocupată de Berlusconi: dreapta strînsă în jurul lui Il Cavaliere nu a fost niciodată de talie europeană. Prin urmare, campania se dispută între Bersani şi Monti, care, probabil, vor încheia o înţelegere după vot.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.