Reguli de parcurs pentru liderii mondiali care trasează harta unei rute pentru 2013

Financial Times

Deciziile pentru noul an sînt făcute pentru a fi încălcate. Astfel, politicienii ar trebui să ne scutească de cascada obişnuită de promisiuni goale la 1 ianuarie. Nu este însă nimic rău în a trage învăţăminte din experienţă. În acest spirit, el propune cîteva reguli de parcurs la care liderii politici ar putea cugeta în mod util, în contextul în care trasează harta unei rute pentru 2013.

Faceţi-vă prieteni

Războaiele Americii din Irak şi Afganistan au dovedit elocvent limitele puterii “hard”. “Muşchii” militari vor conta întotdeauna, dar într-o lume aflată în strînsă interdependenţă economică, a-ţi face prieteni şi a influenţa oameni este la fel de important.

Aşteptările sînt că Xi Jinping va adopta o linie mai dură decît Hu Jintao, care şi-a încheiat mandatul, în afirmarea puterii Chinei. Este puţin probabil ca tensiunile dintre Beijing şi vecinii săi privind revendicări conflictuale în Marea Chinei de Sud şi de Est să fie atenuate prin alegerea în Japonia a guvernului mai naţionalist al lui Shinzo Abe.

Cu toate acestea, Xi Jinping ar putea reflecta la ceea ce s-a întîmplat de cînd China a renunţat la abordarea de tip “aşteaptă cu răbdare” a lui Deng Xiaoping privind relaţiile internaţionale. Vecinii Chinei s-au întors împotriva ei, iar “pivotarea” preşedintelui Barack Obama a văzut reîntoarcerea Americii ca putere în Pacific. China nu poate duce un război economic împotriva Japoniei fără a plăti un preţ considerabil. Chiar şi marile puteri au nevoie de aliaţi.

În alte părţi ale lumii, preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul israelian Benjamin Netanyahu au părut de multe ori că exultă în izolare. Rezultatul? Influenţa globală a Rusiei a fost redusă pînă la obstrucţionism la ONU, iar Israelul începe să arate foarte mult drept singuratic.

Faceţi ceva

Lecţia cel mai frecvent uitată a politicii este că a nu face nimic este o opţiune politică – şi una care poate fi la fel de riscantă pe cît e de decisivă. Preşedintele francez, François Hollande, se numără printre cei care ar face bine să recunoască pericolele inacţiunii. Preşedintele este deplin informat de necesitatea urgentă de a restabili competitivitatea economică, cu scopul de a evita soarta unora dintre partenerii Franţei din zona euro”. Pînă în prezent, totuşi, Hollande s-a mulţumit să nu facă foarte mult. Schimbarea forţată de o criză de încredere pe pieţe va fi mult mai dureroasă – pentru preşedinte şi pentru alegătorii francezi.

Există o lecţie mai extinsă aici pentru zona euro. Poate că Angela Merkel a apărut ca un lider de necontestat al Europei, dar abordarea ei obsesiv de prudentă a crizei euro a venit cu o etichetă a preţului considerabilă. Dacă euro pare acum sigur, aceasta se datorează activismului preşedintelui BCE, Mario Draghi. Pericolul este că îndrăzneala lui Draghi a încurajat guvernele – creditori şi debitori în egală măsură – să amîne din nou opţiunile incomode necesare pentru a asigura redresarea durabilă.

Mergeţi şi “mestecaţi gumă” în acelaşi timp

Prea mulţi lideri cred că nu pot face decît un singur lucru odată. Mesajul de la Washington este că Obama a stabilit reconstruirea Americii drept ambiţie a celui de-al doilea mandat al său. Probleme de politică externă dificile – cel mai evident impasul dintre Israel şi palestinieni – sînt destinate să rămînă cu prioritate scăzută. Oare nu a spus cineva odată că preşedintele SUA ar trebui să poată să meargă şi să mestece gumă în acelaşi timp?

Punerea pe făgaş a economiei se va afla în centrul atenţiei fiecărui lider. Realitatea este însă că lumea nu va înceta să-i permită lui Obama să se intereseze de provocările interne ale Americii. Un motiv este că Netanyahu pare destul de hotărît să atragă SUA într-un alt război Orientul Mijlociu – de data aceasta împotriva Iranului. Un altul este că oricît de mult ar părea că lucrurile stau altfel, SUA rămîn puterea indispensabilă. Poate că momentul unipolar a trecut, dar există puţine probleme serioase în lume care să poată fi rezolvate fără angajamentul SUA.

Gîndiţi-vă înainte

Iată un sfat pentru premierul britanic David Cameron. Ghinionistul Cameron a făcut greşeala de a nu recunoaşte că ceea ce ar putea părea o tactică inteligentă conduce de multe ori politicienii la un impas strategic. După un an petrecut aplanînd şi ocazional făcînd pe placul euroscepticilor radicali din Partidul Conservator, s-a trezit brusc în faţa faptului că Marea Britanie se îndreaptă spre ieşirea din UE.

Nu acesta este scopul lui Cameronrialistul. Dar promisiunile ocazionale făcute euroscepticilor că el poate asigura “o nouă orînduială”, care să-i permită Marii Britanii să aleagă cu multă grijă în relaţia sa cu blocul, s-au ciocnit cu faptul inconfortabil că celelalte 26 de state membre nu sînt atît de interesate de idee. Angela Merkel a fost jignită de o încercare stîngace de a şantaja zona euro pentru a face concesii în schimbul acceptului britanic de integrare mai strînsă. Hollande s-a săturat deja de perfidul Albion. Cameron a fost lăsat să promită un referendum care ar putea duce la naufragiul Marii Britanii la marginea propriului continent.

Jucaţi (destul de) cinstit

Vest şi Est, Nord şi Sud, democraţi şi autoritari – cea mai mare ameninţare la adresa liderilor actuali vine dintr-un resentiment crescînd legat de nedreptate. În economiile avansate, percepţia (şi adesea realitatea) este că bogaţii au acaparat toate cîştigurile globalizării, în timp ce restului i s-a dat povara austerităţii. Dacă a existat o scînteie pentru revoltele din Orientul Mijlociu, ea a venit de la furia populară declanşată de corupţia de la fiecare nivel al societăţii. Xi Jinping a avertizat că mita ar putea răsturna regimul PCC. Are dreptate. Nimeni nu se aşteaptă la o utopie egalitaristă, dar clasele de mijloc vechi şi noi se uită cu o oarecare ameninţare la privilegiile acelui unu la sută.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.