’TUI…

RADU VIDA

Sper că nu v-aţi gîndit la prostii! Firma germană din titlul editorialului de astăzi este un respectabil… cărăuş de turişti în toată lumea, iar apostroful… Ei, bine, apostroful are şi el, săracu’, conotaţii despre mămica celui care, băştinaş fiind, defăimează gratuit şi fără nici un temei ţara care l-a hrănit la ţîţa-i generoasă.

Să detaliem.
Cum vorbele meşteşugite şi, în general, negative atrag atenţia publicului, şi Dragoş Atanasiu s-a gîndit să devină vedetă. Analist şi defăimător, în acelaşi timp, personajul necunoscut pînă acum (iar de acum încolo, sper că va fi catalogat doar o mică lepră, coadă de topor care îşi huiduie ţara pe gratis). Aşadar, în nemernicia lui, acest individ a făcut aprecieri asupra gesturilor firmei germane TUI, vizavi de turiştii străini ce ne vizitează meleagul. Mare “proprietar suflete”, al celor ce vin şi pleacă peste graniţă, omul consideră că germanii asociază România cu lucrurile care s-au întîmplat în ultimii 20 de ani. Şi, vezi Doamne, din acest motiv nu prea ne calcă pragul. E dreptul individului să spună ce vrea, chiar dacă analiza  „pe text” nu rezistă nici o secundă la logica elementară. Are dreptul, zic, dar nu-i frumos! Şi nu-i frumos pentru că, pur şi simplu, nu-i adevărat.

Există o mare distonie în angrenajul turismului nostru. Amintesc printre acestea eşecurile financiare în promovarea ţării, asimilarea unor branduri care nu  ne reprezintă, practicarea unor preţuri exagerate pentru servicii mai puţin performante şi, nu în ultimul rînd, aceste lepre vorbitoare, care, intenţionat, fac rău, cu sau făr’ de voie. Ce treabă are turistul adevărat cu „omorîrea unui preşedinte în ziua de Crăciun, mineriadele, valul de azilanţi şi tot felul de furăcioşi la bani”? Nici una! Vă spun sigur. Marea masă de turişti, germani sau nu, are nevoie în primul rînd de ospitalitate adevărată. Prin asta se înţelege servicii turistice civilizate şi, mai ales, preţuri accesibile. Se duc turişti, şi încă mulţi, în ţări care trăiesc din violenţă cotidiană. Ţări care n-au depăşit civilizaţia secolului XV. Locuri de o rară periculozitate, unde autorităţile par să aibă ca singur scop al existenţei teroarea, neliniştea, hărţuirea permanentă. Şi, cu toate acestea, turistul, bine instruit şi protejat de preţurile mici ale şederii sale într-un loc sau altul, se ia în piept cu aventura, sfidează necunoscutul, renunţă la tihna unui sejur civilizat şi-şi lasă obolul pe te miri unde.
Credeţi-mă că turistul, mai ales cel german, nu caută, cel puţin pe plai mioritic autostrăzi, infrastructuri ale viitorului, şi nici măcar servicii cum pretinde defăimătorul de care fac vorbire. Neamţul are toate acestea la el acasă.  Marea masă de nemţi (pentru că se făcea comparaţia cum că TUI aduce în România 1000 de turişti pe an, pe cînd în Bulgaria 250.000 «!?!»), nemţii, ca şi alţi oameni ai muncii de ce naţionalitate or fi ei, aşadar, pleacă în străinătăţuri pentru a vedea. A se odihni. Şi a acumula istorioare de povestit la gura sobei, cînd pensia… Nu vorbim de cei puţini şi bogaţi. Cei mai mulţi şi de condiţie mijlocie vin o singură dată şi vor ignatul de Maramureş, mănăstirile din Moldova, amprenta lu’ Dracula în Transilvania sau deliciile pescăreşti ale Deltei Dunării. „Amărîtul” neamţ, vreau să spun, vine şi revine în vacanţele lui din străinătate dacă îi permite buzunarul.

Aşa că TUI n-are nici o vină în ceea ce priveşte turistul german. Poate doar mămica lu’ acest Dragoş să fie de vină, că l-a născut aşa de încuiat la minte!
Şi răuvoitor, pînă la urmă.