Mini, maxi, super, hiper

RADU VIDA

radu vidaPlanul a murit! Trăiască proiectul! În fond, totul ar fi trebuit să fie o luptă cu haosul. Înţelepciune. Disciplină. Rigoare. Iar dacă n-a fost să fie, e pentru că „în lupta noastră cu vechiul” am încercat să-l înlocuim pe Dracu’ cu Mă-sa. Şi a ieşit… „nici că, că – nici că, că”, un proiect de astfel de haos, dezordonat, neplanificat şi tautologic, imposibil de controlat. Un fel de glandă apocrină care, odată cu secreţia, elimină şi o parte a celulei. Şi iese o dandana…

De 23 de ani încoace, singurul lucru planificat şi executat cu stricteţe a fost demolatul. Distrugerea sistematică a celor mai importante unităţi industriale ale judeţului. (Nu-i vorbă, şi prin alte judeţe s-a procedat la fel, dar nu mă încîntă „moartea caprei vecinului”, pentru că, pînă la urmă, e vorba tot de… industria noastră naţională). O mînă nevăzută, şi minte perversă, dar de o fermitate extraordinară, a reuşită să închidă tot ceea ce producea, putea vinde şi încasa nişte bani, lăsînd un  gol imens în vărsămintele la bugetul acela la care, odată, îi spuneam centralizat şi consolidat. Aşa a ajuns Clujul şi nu numai, cum spuneam, să… sugă de la buget. Şi să nu dea aproape nimic!

Dar asta-i altă poveste.
Acum, industria a cam sucombat, iar celelalte activităţi economice rămîn doar proiecte, neplanificate şi, în consecinţă, dominate de un ciudat corporatism. Depăşit, demult, de către societăţile dezvoltate. Cum? Simplu. Prin planificare.

E drept că, într-o primă fază, la ei, la capitaliştii adevăraţi, lucrurile au mers sau, mă rog, au fost făcute după un anume fler, bun simţ şi, mai apoi, prin exigente studii de marketing.  Aşa s-a ajuns să nu se construiască haotic nimic din ceea ce trebuie să susţină armonia şi bunăstarea socială. Iar din acest punct de vedere, parlamentele şi autorităţile locale au avut un cuvînt greu de spus. Să reglementeze, vasăzică, ceea ce duce la concurenţă exagerată, disfuncţii în ceea ce priveşte locurile de muncă, satisfacerea cererii şi comoditatea cetăţeanului.

Nu ştiu dacă am enumerat toate componentele necesare bunei funcţionări a unei comunităţi, dar, pînă la urmă, nu-i vorba despre o lucrare ştiinţifică. Vreau să atrag atenţia doar că între  lupta politică, interesele individuale sau de grup)clan şi armonia socială nu trebuie să existe disfuncţii. Ba e nevoie chiar de o riguroasă planificare, pentru ca toate proiectele să fie viabile, necesare şi folositoare comunităţii.

S-a scăpat din mînă înfiinţarea şi funcţionarea farmaciilor, spre exemplu. Marea lor concentrare în aglomerările urbane a dezavantajat comunităţile mici. Iar, mai nou, magazinele tip: „totul sau nimic” infestează locul, produc concurenţă neloială, distrug mica iniţiativă şi diluează cîştigul chiar pentru aceşti mastodonţi. Magazine în magazine, toate fiind cotate mini, maxi, super sau hipermarketuri au nenumărate avantaje. Dar, construite haotic şi doar din… ambîţ, fac să se schimbe nişte raporturi. Toată lumea (cu bani, desigur) construieşte super sau hipermarketuri, pentru că e mai uşor cu şpaga, e comod de închiriat, fără bătăi de cap, şi chiar şi minima colectare de venituri devine mai plăcută decît alte şi alte activităţi.  De la Est la Vest şi de la Nord la Sud avem tot felul de mari şi mai mari magazine. Nimeni nu este însă… orientat spre a construi o Filarmonică, să spunem. Ei, dar n-am dat cu parul! Şi n-am zis că oareşce investitori ar trebui să se consume gîndind la un atelier de producţie, fabrică, o centrală termică, ceva…

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.