Pictura ca impuls reflexiv: Expoziţia DAN CONSTANTINESCU

Prin etalarea pe simezele reputatei galerii de artă „Frezia” din Dej a expoziţiei distinsului pictor bucureştean Dan Constantinescu, minunaţii amfitrioni dr. Marius Boca şi prof. Ioan Mureşan au conferit încă o dată iniţiativei un vădit statut de eveniment cultural. Se întregea astfel semnificativ bogata ghirlandă de personalităţi artistice din întreaga ţară, care pe parcursul celor 14 ani de existenţă ai galeriei au determinat fertil înnobilarea sensibilităţii publicului iubitor de artă autentică.

După ani de profunde acumulări şi subtile decantări, Dan Constantinescu (n. în 1950, absolvent în 1973 al Academiei naţionale de artă, Bucureşti, clasa maestrului Corneliu Baba) şi-a definit un stil vădit personalizat, devenind o prezenţă pozitiv receptată cu prilejul a numeroase expoziţii personale, de grup sau colective, deschise în ţară şi străinătate. Publicul receptor din varii continente a sesizat ponderea accentuată a gestului transfigurator în procesul creativ, rafinamentul şi subtilitatea dozajului cromatic, fiindu-i achiziţionate constant lucrări pentru că se situau pe un ridicat nivel al exigenţei estetice. Conştient de accesul la condiţia de veridic mesager de spiritualitate românească, s-a păstrat în maximă exigenţă şi elevaţie, refuzîndu-şi orice concesie făcută tentaţiei mercantile.

În cele patru decenii de prolifică manifestare creativă, Dan Constantinescu şi-a canalizat eforturile în direcţia sondării adîncurilor, situate dincolo de evidenţele concretitudinii. A evitat incidentalul pentru a nu cădea în efemer. A considerat demn de materializat în substanţă cromatică insemnele unor magice realităţi trecute prin filtrul memoriei sale afective. Puternic marcat de splendorile moştenirilor trecute, atît autohtone, cît şi universale, s-a angajat într-un tentant efort de a le actualiza sonorităţile, sintetizîndu-le ideogramatic adierile particularizatoare. Fixate obsesiv sub vălurile unui fast generic, Zidurile memoriei, imaginile transpuneau prin ingenioase traiecte grafice şi armonii surdinizate duhurile unor perene civilizaţii.

În expoziţia de la Dej Dan Constantinescu a ţinut să fie prezent cu două din consacratele sale invocări: prima restituia într-un grupaj de cca 30 de pînze atmosfera de pură sacralitate difuzată de iconografia medievală românească, iar cealaltă broda într-un ciclu de 15 lucrări aspecte răsfrînte din universul patrimoniului cultural veneţian. Departe de orice tendinţă ilustrativă, simplu pitorească, incursiunea în lumea misterelor furnizate de miracolul biblic releva în mod discret, cu certă infuzie de originalitate stilistică prin intermediul estompei, îndemnul la reflecţie, puritate, sacrificiu întru ideal, înălţare şi izbîndă prin credinţă, configurînd scene cu trimiteri la adevăruri de interes general uman. O impresie de armonie şi pace atotcuprinzătoare emană din factura limbajului pictural. Amprenta vie a intervenţiei creative provoacă abateri de la obişnuinţa reprezentărilor canonice, pictorul fiind interesat a difuza acel sentiment dominator al reculegerii şi împăcării cu sine, întîmpinînd demn şi senin clipa marii treceri. Evită infuzia de dramatic chiar şi în scenele cu aluzie la sacrificiul christic, important de etalat fiind impresia unei avîntate plutiri în spaţiu şi timp. Nimic nu este evidenţă, totul devine adiere, aşteptare, speranţă.

Sub acelaşi spectru de impuls meditativ sînt transpuse şi pulsaţiile magnificei Veneţii, sursă şi probă de ingeniozitate constructivă, de ambianţă păstrătoare de poetică existenţială. Infinite punctări de alburi catifelate se aştern asupra edificiilor şi ritmurilor arhitectonice, conferind senzaţia de boare catifelată ce ajută să se răsfire către noi minunata impresie de împărăţie a frumosului perpetuu. Prin penelul inspirat şi subtil al lui Dan Constantinescu retina şi gîndul nostru se simt invadate de fulguraţiile unui penetrant omagiu adus umanităţii stăpînite de bucuria faptei ziditoare de măreţie şi splendoare. Valorificînd scînteierile unor reverii încîntătoare, suprafeţele picturale ne facilitează accesul la orchestraţia unor fascinante mărturii de civilizaţie dăinuitoare.

Iată încă o expoziţie prin care prezentul românesc îşi defineşte şi propagă efectele benefice ale unei nobile spiritualizări prin rafinate orchestraţii cromatice.

Negoiţă LĂPTOIU