Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie Izvorîtorul de Mir, apărătorul Tesalonicului şi Sfîntul Cuvios Dimitrie Basarabov, Ocrotitorul Bucureştiului în iconografie

Viaţa şi faptele merituoase închinate pînă la sacrificiul său pentru Hristos l-au rînduit în cereştile locaşuri pe Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, martir creştin de la începutul veacului al IV-lea (306). Cultul şi iconografia sa s-au dezvoltat încă din primele secole în cetatea Salonului (Tesalonicul de astăzi), răspîndindu-se, mai apoi, în aria Ţărilor Balcanice.

În iconografie, Dionisie din Furna consemnează că Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie se zugrăveşte sub chipul unui tînăr: cu începere de mustăţi1 . El ne înfăţişează de asemenea nu doar figura sa, ci şi explică modul în care trebuie reprezentate şi celelalte momente din viaţa şi pătimirea mucenicului. Aceste compoziţii, care de multe ori sînt incluse în ampla organizare a icoanelor de tip aghiografic, ni-l reprezintă pe Sfînt în şase ipostaze distincte: 1. Sfîntul fiind judecat (judecîndu-se) de împăratul Maximian. 2. Sfîntul dus în temniţă. 3. Sfîntul Dimitrie îl binecuvîntează pe Nestor. 4. Sfîntul Nestor îl ucide pe Lie. 5. Uciderea Sfîntului Nestor. 6. Uciderea Sfîntului Dimitrie.2

Cele mai vechi reprezentări sînt apropiate de un tip iconografic, în care Sfîntul este înveşmîntat în straie de dregător sau de mare demnitar, cu o mantie lungă sau hiton, frumos decorat. În acest fel apare în mozaicuri şi fresce, la primele două secole de la moartea sa mucenicească pentru Iisus. Începînd din veacul al VII-lea, imaginea sa se defineşte şi în altă vestimentaţie, cea de ostaş; acest lucru se datorează minunilor şi mai cu seamă izbăvirii cetăţii Tesalonicului din mîna duşmanilor. Tot din acest timp ne survine şi salvarea preotului ce a plecat din Tunisia spre Constantinopol, fiind jefuit de slavi. Sfîntul Dimitrie l-a condus pe părinte la Tesalonic, iar părintele va recunoaşte chipul său în biserica oraşului.

Atît în timpul iconoclasmului (727-787), cît şi mai tîrziu, la sfîrşitul perioadei (815-843), chipul Sfîntului Dimitrie va avea din nou tipologia iniţială, primordială; el va fi redat în tunica lungă, aşa cum este pictat în Biserica Santa Maria Antiqua din Roma. Cu aceleaşi elemente de recuzită îl observăm şi în relieful de la Mănăstirea Xiropotamu de la Sfîntul Munte Athos.

În urma unui eveniment crucial din existenţa oraşului Tesalonic, mai precis invazia şi cucerirea lui de către saracini şi normanzi, din anul 904 şi 1185, din mormîntul Sfîntului a început să izvorască o mireasmă de mir. Credincioşii s-au întărit în credinţă, iar tradiţia consemnează faptul că Mitropolitul Tesalonicului, Eustaţie, l-a văzut pe Sfînt, călărind pe drumurile polisului. Această minune a dus la colectarea mirului în recipiente metalice; recipiente ce îl aveau gravat în relief pe Sfîntul Dimitrie alături de Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe şi de Sfînta Teodora. Icoana ce se va picta din acest timp îl va reda pe Sfînt călare pe un cal, întotdeauna de culoarea siena arsă, diferit de cel al Sfîntului Gheorghe ce va fi de culoare albă.

Imaginea Sfîntului în chip de militar sau oştean reapare în perioada Paleologilor. În acest interval, patriarhul Constantinopolului, Filotei, îl compară pe Sfînt cu Alexandru cel Mare datorită victoriilor dobîndite sub patronajul său. Figura sa învingătoare este aşezată şi pe monede sau pe steagurile de luptă, iar regii bulgari îl iau drept exemplu. O altă imagine încetăţenită începînd cu secolul al XIV–lea este aceea a unui oştean, dar de data aceasta purtînd arc şi trei săgeţi. Detaliile fiind simboluri ale dominaţiei turceşti, astfel şi otomanii îl vor preţui ca pe un arhistrateg. Chiar dacă după anul 1493, Biserica închinată lui la Tesalonic este destinată cultului musulman şi transformată în geamie, respectul pentru marele mucenic nu se va pierde, din contră, cronicile reţin faptul că era venerat în secret şi de turci.

Frumoasa sa siluetă va fi întipărită şi pe steagul de luptă al grecilor ce tindeau spre libertate şi independenţă, în anul 18213 .

Dacă Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie a fost reprezentat în cîteva ipostaze iconice, precum: curtean, oştean purtînd suliţă, scut, coif, cavaler călare, războinic cu arcul şi cele trei săgeţi ori mai apoi, ţinînd cu mîna dreaptă crucea pătimirii, Sfîntul Cuvios Dimitrie, Ocrotitorul Bucureştilor, este redat asemenea unui monah cu barbă lungă şi albă, purtînd potcap, tunică, schimă, în mîna dreaptă, avînd cruce, iar în cealaltă un filacter desfăşurat.

Amintim că Sfîntul Cuvios Dimitrie a vieţuit în veacul al XIII-lea, moaştele sale au fost aduse în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească, iar din anul 1955, Biserica Ortodoxă i-a generalizat cultul pe întreg cuprinsul patriei, ziua de prăznuire fiind 27 octombrie a fiecărui an. Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie este celebrat în ţările ortodoxe în ziua de 26 octombrie, urmînd ca la o zi după el să se aducă aminte şi de mucenicia Sfîntului Nestor, ucenicul său.

Privind sfintele icoane ce ne înfăţişează în culori, linii şi forme armonioase chipurile acestor sfinţi, să îi luăm drept exemple, cinstindu-i şi chemîndu-i ca pe nişte mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru noi.

Conf. univ.dr. Marcel MUNTEAN

1     Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sofia, Bucureşti, 2000, p. 154.

2     Ibidem, p. 178.

3  Ibidem, p. 19.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.