Schimbarea direcţiei sistemului ucrainean de transport al gazelor va duce la independenţa Ucrainei faţă de Rusia

Frankfurter Allgemeine Zeitung

Premierul Ucrainei, Nikolai Azarov, a propus, într-un interviu publicat la începutul lui septembrie de cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), transferarea gazoductelor strategice ucrainene de tranzit către un consorţiu trilateral al Ucrainei, Rusiei şi Uniunii Europene (UE), pentru a îndeplini lucrări de modernizare a sistemului ucrainean, lucrări estimate la 4,5 miliarde de euro.

Gazoductele ucrainene au o importanţă imensă pentru întregul comerţ cu gaz al Rusiei spre Europa Centrală. Potrivit companiei ucrainene Naftogaz, capacitatea acestor gazoducte este de trei ori mai mare decît cea planificată a gazoductului “Nord Stream”. Tocmai în virtutea importanţei sistemului ucrainean de transport al gazului Moscova a respins nu o dată ideea înfiinţării unui consorţiu trilateral pentru repararea gazoductelor ucrainene învechite, dorind în loc de aceasta formarea unei întreprinderi comune dintre Gazprom şi Naftogaz, în care Gazprom să-l domine pe partenerul său ucrainean cel puţin în virtutea dimensiunilor sale.

Rusia îşi supune Ucraina, fixînd un “preţ la gaz fără precedent de ridicat”. Industria grea a Ucrainei, extrem de învechită, depinde de gazul importat din Rusia şi este vulnerabilă în faţa dictatului de preţ din partea Moscovei. În baza unui acord împovărător, la semnarea căruia Putin a obligat-o pe Iulia Timoşenko după “războiul gazului” din 2009, Ucraina plăteşte astăzi pentru mia de metri cubi de gaz de opt mai mult ca în 2006. O astfel de politică a preţurilor este utilizată pentru a obliga Ucraina să adere la Uniunea Vamală cu Rusia, Belarus şi Kazahstan, uniune promovată de Putin.

În afară de aceasta, presiuni asupra Ucrainei sînt exercitate şi cu ajutorul noilor gazoducte, controlate de Rusia: este vorba despre Nord Stream şi South Stream. Cu cît mai multe căi de ocolire (a Ucrainei) există, cu atît mai puţin este impresionată Moscova de blocarea gazoductelor vechi.

Cu toate acestea, în timpul conferinţei din acest an a “Strategiei europene de la Ialta” au fost relevate noi aspecte. Reprezentanţii puterii executive a Ucrainei au dat de înţeles că ţara caută ajutor în Occident, deoarece Moscova pur şi simplu aşteaptă “colapsul financiar al Ucrainei”, pentru “a cumpăra gazoductele pe nimic”.

Deputatul german Karl Wellmann  a declarat la aceeaşi conferinţă că Rusia va trebui convinsă de faptul că “South Stream” nu va putea înlocui gazoductele ucrainene. Potrivit lui Wellmann, noul gazoduct va costa de patru ori mai mult decît repararea sistemului existent de transport al gazului, însă va avea doar jumătate din capacitatea acestuia din urmă.

În afară de aceasta, noul sistem va fi extrem de scump în exploatare, deoarece gazul va fi pompat printr-un gazoduct subacvatic, sub o presiune colosală, fără nicio staţie intermediară de comprimare.

Un alt argument în favoarea cooperării cu Ucraina ar fi schimbările de pe piaţa mondială a gazului. De cînd în SUA şi în alte ţări a început exploatarea unor imense zăcăminte de gaz de şist şi a apărut posibilitatea livrării acestuia în porturile europene cu ajutorul tancurilor, a apărut posibilitatea eliberării totale a Europei şi Ucrainei de dependenţa faţă de gazul rusesc.

Ministrul energeticii al Ucrainei, Iuri Boiko, a desfăşurat negocieri cu comisarul european pentru energie Günther Öttinger cu privire la posibilitatea schimbării direcţiei fluxului de gaz în sistemul ucrainean, iar compania germană RWEST a semnat încă în luna mai un acord cadru cu privire la posibile livrări către Naftogaz.

Un grup de companii germane, sub conducerea Ferrostaal GmbH, gestionează în ultima vreme un proiect pilot pentru reconstrucţia uneia dintre cele 74 de staţii de comprimare ucrainene, iar capacitatea staţiei ar urma să se majoreze cu 30%. Dacă proiectul pilot va fi unul de succes, Rusia ar putea vedea într-o zi cum în locul unui consorţiu trilateral, pe care ea îl bloca atîta vreme, se va contura o decizie bilaterală fără participarea ei.

Însă, pentru aceasta Ucraina va trebui să îndeplinească numeroase condiţii puse de Europa: în primul rînd să pună capăt samavolniciei din justiţie şi să raţionalizeze giganticul concern deficitar Naftogaz, dar să şi găsească o modalitate pentru a se sustrage de la obligaţiile dure privind achiziţionarea de gaz rusesc, prevăzute în contractele în curs.

În final, ruşii vor trebui oricum să fie implicaţi în proiect, deoarece, dacă Moscova va bloca livrările de gaz, rezultatul proiectului va deveni un gazoduct fără gaz sau, după cum s-a exprimat deputatul german Wellmann, “cel mai lung morman de fiare vechi din lume”.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.