Sărăcia bogatului

RADU VIDA

Optimismul, sub toate formele sale, e  mai bun decît pesimismul. O spun  filosofii, medicii, ghicitorii în stele… În economie, însă, optimismul moderat şi pesimismul exagerat au un numitor comun: cifrele. Exacte, reci, ce se plasează dincolo de scenarite politice, interese economice şi minciuni propagandistice. După o anumită vîrstă, optimismul inscripţionează pe fruntea unor analişti un singur cuvînt: prostie. Restul devine pesimism pe seama imposibilităţii alinierii la obiectivitatea evenimentelor şi decantării adevărului.

Într-o totală necunoaştere a lucrurilor, anume ziare din Republică anunţau că sîntem mai puţin dependenţi de gazele naturale ale Rusiei. Se ofereau şi cifre, conform cărora pe primele 7 luni ale anului curent am importat 1,54 mii tone echivalent petrol, cu 26% mai puţin decît în perioada similară anului trecu. Iar producţia internă de gaze naturale a totalizat 5 milioane de tep, mai mic decît anul trecut cu 0,1%. Aceste cifre au determinat (intenţionat sau nu) analize eronate. Adevărul este că diferenţa s-a realizat din diminuarea producţiei, iar scăderea cererii se datorează economisirii drastice a populaţiei. Argumentele se bazează pe închiderea mai multor fabrici mari consumatoare de gaze naturale (ceea ce-i foarte rău din alte puncte de vedere!) şi declanşarea mai devreme şi prelungirea  temperaturilor călduroase din acest sezon secetos.

Nu ştiu dacă scenaritele de la Oltchim au vreo legătură cu subiectul pe care încerc să-l dezvolt. Cert este că declaraţiile „alarmiste” ale directorului general OMV, cum că în Mare Neagră s-au descoperit zăcăminte de gaze naturale şi petrol „gigantice” a avut efecte de raze X asupra… anemonelor din presa română.

Să ne înţelegem: zăcămintele acestea, chiar dacă există, nu sînt ale noastre! Ci ale austriecilor. Marii fii ai poporului au vîndut şi aurul, şi petrolul, şi toate bogăţiile acestei ţări. Iar săracul se mulţumeşte cu fărîmiturile de la masa bogaţilor. Şi, dacă tot s-a bîzîit rahatul, aflăm că avem cea mai mică redevenţă la aceste bogăţii (de la 3,5%, cu creşteri procentuale de pînă la 13%), în timp ce în Africa se practică redevenţe de valoare medie pînă la 35%).

Mai e tare greu de crezut că în aceste condiţii vom ajunge independenţi energetic. A fost, cîndva, un vis…, năruit de hrăpăreţele grupuri de interese străine, de cozile de topor româneşti, şi neştiinţa populară a ce şi cum în cestiune. A fost de ajuns să se arunce anatema pe „statul – cel mai prost administrator” şi am bătut din palme la reuşita unor privatizări, evident în defavoarea noastră.

Acum, ne putem uita „de după gard”  la descoperirile austriecilor de la OMV. Sigur, fabula cu zăcămintele „gigant” mai trebuie să aştepte confirmarea. Deocamdată se cercetează. Abia la începutul… deceniului viitor se va trece la exploatarea resurselor. Atunci se va putea şti cu exactitate eficienţa economică. Pînă atunci – constată alţi analişti, răutăcioşi, e drept, dar mai obiectivi – s-ar putea să se liberalizeze  preţurile la gazele naturale, austriecii să exporte bogăţia”românească”. Iar noi, sărăntocii, să trebuiască să importăm hidrocarburi.
Tare, nu?

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.