Prea multă democraţie strică!

RADU VIDA

 Jose. Şi Manuel. Feciorul lu’ Barroso (citiţi cu „u’’ în coadă şi veţi şti despre ce vorbesc în continuare). Politicianul portughez s-a dat rotund, a uitat de unde a plecat şi face mizerie celor care, din nu contează ce motive, îndrăznesc să îl calce pe coada principiilor lui. Principii care nu trebuie să deruteze: Cîndva, în ţărişoara lui era PSD-ist, o formaţiune de… centru-dreapta. Cînd a virat-o spre o şcoală de jurişti americani, a trecut pe partea dreaptă de tot. Cu totul. Şi acolo a rămas. Bogaţii, ca el, au drept la cuvînt şi acţiune, săracii pot face pe socialiştii. Dar n-au voie să mişte în front.

’Trăiţi!

Domnul cu barosu’ s-a supărat tare cînd s-a încercat pe plai mioritic impeachment pentru deloc imparţialul preşedinte Băsescu. A tunat, a fulgerat şi a promis răzbunare. Adică, poporul să… Cum a reuşit să deplaseze fundu-i de preşedinte al CE într-un loc de unde putea… trage, a tras. În România. Le-a spus, aşadar, bulgarilor ce copii cuminţi au fost, i-a mîngîiat pe creştet şi, înainte de a ajunge la ceafa lor cea groasă a promis că-i vîră-n spaţiu: mult visatul Schengen! I-a săpunit, i-a puţulit şi, părinteşte, le-a spus să fie obedienţi. Că rezolvă tata! Ei, sigur că vecinii de la sud au mari probleme cu corupţia şi crima organizată, că nu-i în regulă nici cu frontierele. Dar, marele preşedinte a dat cu ciocanul-baros şi le-a cerut să aleagă „aşa cum trebuie” CSM-ul lor. Să pună un procuror general corespunzător cu ce vrea Bruxelles-ul şi… gata.

În alt context, dar pe alt meleag, jurista de nivel mondial şi comisar de mare respiraţie, Viviane Reding, ţine isonul bătăilor cu barosul în domocraţia adevărată. A înjurat şi ea vremurile în care am îndrăznit să organizăm – împotriva unui şef recunoscut de UE – un referendum. Şi, acum, cînd şeful cel mare a grăit la Sofia, a fugit şi ea la Le Monde. Şi a dat cu propoziţia. Că – auzi! – n-ar fi surprinsă dacă România n-ar adera la Schengen. Adică n-ar fi lăsată să… Şi a reiterat „puciul parlamentar” de la Bucureşti. Asta în condiţiile în care toate procedurile au fost respectate, s-a ţinut cont de toate măgăriile impuse unei ţări aparent independente şi suverane, marinel s-a întors la Cotroceni ş.a.m.d. Cu toate acestea, marea juristă internaţională şi comisar de tristă amintire, Viviane, spune că ea, femeia cu pieptul de oţel, a oprit prăpădul din România. Ea şi acţiunea conjugată a Comisiei, Parlamentului şi a FMI. Auziţi! Să recunoşti, aşa, fără ruşine, că ai şantajat prin toate organismele internaţionale, numai să-şi vezi interesele… Tare! Şi menţine, zice, monitorizarea pe… coabitare.

Revenind la Schengen – spaţiul ăsta imposibil, cu care ne tot frecţionează menta – Viviane spune că nu ajunge să fii pregătit tehnic la frontiere, ci mai trebuie şi Justiţie. De care? întrebăm noi. De care dictează Bruxelles-ul? Democraţie pe jumătate, vas’zică, în care liderilor confirmaţi n-are voie să li se mişte un fir de păr din… chelie?

Probabil. Nu se poate să nu remarcăm că Europa asta, construcţia asta îmbîrligato-hibridă e făcută pentru anume interese. Funcţionăreşti, în primul rînd. De politichie murdară, în al doilea rînd. Totul, susţinut de o economie aşa-zis comună. Şi pentru a nu strica noua ordine continentală, spunem şi noi salarul Barrosului: 266.530 Euro. Plus restul de avantaje care nu ţin de… democraţia poporului.

Aşadar, nu merită?