Marea Britanie are nevoie de un vot privind rămînerea în UE

The Guardian

Toate partidele politice din Marea Britanie ar trebui să se angajeze în programele lor electorale generale să organizeze un referendum privind rămînerea în UE în cursul următorului legislativ. Referendumul ar trebui să pună o întrebare clară: Vreţi ca Marea Britanie să rămînă în UE? În UE sau în afara UE? Da sau nu. Fără acest moment definitoriu, lipsa de angajare va continua la nesfîrşit.

Dacă zona euro este salvată, acest lucru se va face prin adăugarea de elemente majore ale unei uniuni bancare, fiscale şi în acest fel neapărat politice. Aceasta va schimba întreaga natură a UE. Va pune problema, nu numai pentru Marea Britanie ci şi pentru celelalte nouă state membre ale UE care nu sînt încă în zona euro, cum se leagă structural nucleul zonei euro de UE-27. Dacă acest nucleu va acţiona şi vota unitar, ar putea dicta potenţial termenii restului ţărilor, chiar şi în probleme cum ar fi piaţa unică – aşa cum procedează UE cu ţări ca Norvegia şi Elveţia.

A începe renegocierea acum, aşa cum cere fostul ministru al apărării Liam Fox şi numeroşi parlamentari conservatori minori, ar fi culmea nebuniei.

De fapt, Cameron ştie toate acestea foarte bine. A fost obligat să mai ajusteze un pic din fanfaronada euroscepticilor minori şi ameninţarea Partidului Independenţei Regatului Unit (UKIP), care, potrivit sondajelor de opinie atrage alegători conservatori eurosceptici. Deci, privind referendumul, Cameron nu spune acum nici da nici nu. Spune da şi nu. Din nou neangajant.

Există un alt motiv bun pentru a aştepta pînă după 2015: Marea Britanie va asista la un referendum important. În 2014 scoţienii vor vota dacă doresc independenţa. Dacă votează pentru independenţă, verbul şi subiectul întrebării referendumului european rămîn aceleaşi, dar obiectul – Marea Britanie – se va schimba. Va fi Regatul Unit numai al Angliei, Ţării Galilor şi Irlandei de Nord şi va fi nevoie de o descîlcire constituţională generală, care ar implica şi statutul de membru al UE al celor două state noi.

Prin urmare este un proces în două etape: mai întîi Marea Britanie, apoi Europa. Vicepremierul Nick Clegg şi lider al liberal-democraţilor a sugerat că poate Londra ar trebui să se concentreze asupra uniunii britanice în actualul legislativ şi a celei europene în următorul.

Lucrurile nu vor merge desigur atît de lin în practică. Dacă Angela Merkel va dori un nou tratat pentru zona euro, euroscepticii britanici vor susţine că acest lucru necesită un referendum.

Marea Britanie va face bine dacă în următorii doi ani va repara gardurile cu vecinii europeni şi nu va încerca să le mute, dacă îşi va cultiva prietenii de care va avea nevoie în negocierea viitoare a bugetului UE, dacă va fi cît mai utilă posibil în vederea unei soluţii la zona euro, dar şi construind parteneriate cu cei care nu sînt membri ai zonei euro şi prin urmare se confruntă cu aceleaşi perspective de excludere din locurile unde se iau decizii-cheie. Şi va face bine dacă va presa pentru reformele de care are nevoie Europa. Dacă conservatorii vor un “audit” asupra relaţiei cu UE, de ce nu?