Omul care trebuia să fie rege…

 Pe terenul de sport, nimic din ce este omenesc nu poate să-ţi fie indiferent, dar la vremea amintirilor înţelegem că o inimă bate altfel în teren şi altfel în tribună… Chiar dacă timpul trece şi numărul anilor se adună, în firea noastră nu se schimbă prea multe lucruri şi continuăm să ne risipim viaţa cu frivolitatea spiritelor asediate de prea multe întrebări şi chiar dacă simţim bătăile inimii, amintirea oboseşte înaintea uitării…

Scriu aceste rînduri cu gîndul că dacă ar mai fi trăit, la 23 mai, acea legendă a sportului clujean numită Ion Moina ar fi împlinit 91 de ani, fiind născut în acelaşi an cu prietenul său, călugărul Valeriu Anania – Bartolomeu.

Să ne amintim de Ion Moina. Să ne amintim de copilul născut la Nimigea şi care a descoperit viaţa cu o uimire reţinută, într-o aşteptare fără aşteptare la Mociu. Acolo unde satul cu salcîmi, clopotniţa bisericii, nucul din grădină şi hornul pe care berzele îşi durau an de an cuibul i-a fost locul cel mai drag din lume. Pe pajiştile unde cirezile de bivoli negri ca smoala i-au trezit temeri nebănuite, acolo a descoperit joaca şi alergarea… Marele om şi sportiv Ion Moina şi-a dat întîlnire cu destinul lîngă pădurea Cămăraşului, unde, aflaţi într-o excursie, copii din cinci sate au organizat un concurs de fugă. Bănuiţi cine l-a cîştigat, dar pe copil nu l-a interesat prea mult victoria, însă la maturitate atletul Ion Moina a reflectat mult la acea întîmplare.

Să ne amintim de Ion Moina. De cel care după terminarea celor cinci clase la şcoala din Mociu se înscrie la Şcoala Normală din Cluj, unde la 16 ani participă la Campionatele interşcolare sub îndrumarea profesorului Gheorghe Comănaru. Atunci a cîştigat “suta” în 12,9 secunde, “lungimea” cu 5,80 m, iar a treia victorie o are cu ştafeta şcolii la 6 x 80 m plat. Sigur, cifrele sînt remarcabile, dar profesorul Comănaru simţea ceva şi l-a îndemnat să vizioneze filmul “Olimpiada de la Berlin”. Atunci l-a văzut pe Jesse Owens, dar prima medalie de aur o cîştigă într-un concurs de dansuri populare!

Elevul Moina ajunge pe mîna unor oameni remarcabili, Onoriu Cheţeanu şi Ion Arnăutu, iar apoi la clubul atletic «Şoimii» patronat de Iuliu Haţieganu. Sub culorile acestuia participă la primul concurs în afara Clujului, la Campionatele naţionale de juniori de la Braşov (1938), unde obţine locul IV la «sută şi II la «lungime», cu rezultate ce-l nemulţumesc. Dar, la Campionatul naţional de juniori de la Cluj cîştigă lungimea cu 6,71, la 200 m «vine» pe locul secund, iar «suta» este cîştigată de Coracu în 10,9 secunde. Prima mare satisfacţie o are la următoarele Campionate regionale unde cîştigă la 200 m cu timpul de 22,8 secunde şi este selecţionat în lotul naţional pentru concursul de la Klagenfurt. Acolo termină cursa pe ultimul loc… Vine apoi anul 1939 şi Campionatele naţionale de la Predeal. Pista era neagră ca o piele de bivol, pe care albul varului lăsa dungi de zebră. Acolo, juniorul Moina cîştigă titlul la seniori cu 10,9 la «sută» şi este selecţionat pentru Balcaniada de la Atena. Dar, un accident îl ţine pe tuşă, însă la insistenţa directorului Şcolii Normale (Dimitrie Guga) este trimis la Atena ca spectator, pentru a se familiariza cu marile concursuri. Acolo primeşte permisiunea de a alerga la antrenamente pe pista Stadionului Olimpic şi fără să forţeze «scoate» 11,3 pe suta de metri. A doua zi, turcul Musafer cîştigă titlul balcanic cu 11,5 secunde, iar lacrimile elevului Moina vor da roade mai tîrziu…

În 1941, cu diploma de învăţător în buzunar, Ion Moina intră la ANEF (Academia Naţională de Educaţie Fizică), devenind licenţiat în 1945, cînd se întoarce la Cluj. Apoi, gloria începe să-i surîdă, mai ales după acel 10,4 la “suta” de la Predeal petrecută la 24 august 1946. Acel record a rezistat pînă în 1967!

Pentru Ion Moina timpul a devenit un sfetnic agreabil şi singura imagine a eternităţii, iar pe cărarea lui a participat la pese 70 de concursuri internaţionale, a obţinut 27 de titluri de campion al României, a stabilit 33 de recorduri naţionale, iar la Balcaniada de la Tirana (1946) a cîştigat 5 medalii de aur (100 m, 200 m, 400 m, lungime şi ştafetă). A concurat cu cei mai mari ai timpului său. Cu recordmanul mondial Harbig, cu Dillard şi Ewel – campioni olimpici la Londra (1948), cu campionul european Mellerovitz sau recordmanul Sontag. Dar, a visat să concureze cu Owens, Hynes, Armin Harry sau Greene…

Apoi, anotimpurile şi-au schimbat firea, iar Ion Moina a condus din 1954 şi pînă la pensionare Catedra de Educaţie Fizică a Institutului Politehnic (azi Universitatea Tehnică), cînd a predat ştafeta prietenului său, Dorin Almăşan. Numele lui, odinioară pe buzele tuturor, începe să fie uitat, fiindcă stadionul municipiului nu-i mai poartă numele şi fulgerul eternităţii lasă din nou o dîră de foc printre amintirile rebele.

Să ne amintim de Ion Moina. Să ne amintim că la intersecţia dintre amintire şi speranţă sau dintre tăcere şi lumină, se află mereu cei care-şi preţuiesc înaintaşii. Să nu-l uităm pe Ion Moina, fiindcă în faţa amintirilor sîntem egali cu zeii, căci nici ei nu le mai pot schimba. Să ne amintim mereu că prin cei care au fost cîndva învăţăm că nu trebuie să părăsim strădania cu gîndul la destin, atîta timp cît putem accepta că în centrul universului se află inima unui om…

Prof.dr.ing. Radu MUNTEANU

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.