Ce trebuie să reţină Franţa din căderea guvernului olandez

Le Point

A doua zi după rezultatul neaşteptat obţinut de Marine Le Pen la prezidenţialele din Franţa, xenofobul olandez Geert Wilders şi-a retras sprijinul pentru guvernul minoritar care era la putere de aproape un an şi jumătate. Franţa are de învăţat două lecţii de aici.

Coaliţia de dreapta a liberalului Mark Rutte nu rezista decît datorită susţinerii acordate de Partidul Libertăţii (PVV) al lui Wilders. Acesta a respins planul de realizare a unor economii în valoare de 16 miliarde de euro, indispensabil pentru relansarea finanţelor publice ale ţării. Deficitul bugetar era în 2011 de 4,7%, cu mult deasupra pragului de 3% şi mult mai mare decît obiectivul stabilit prin noul tratat bugetar european, dorit de Berlin cu sprijinul necondiţionat al Hagăi.

Planul prevedea, în primul rînd, o uşoară majorare a TVA-ului, îngheţarea salariilor în sectorul bugetar şi reducerea bugetului pentru sănătate şi pentru ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare.

Lipsit de sprijinul extremei-dreapta, premierul Mark Rutte nu a avut altă alegere decît să-i prezinte reginei Beatrix demisia guvernului său. Două date sînt luate în considerare pentru organizarea de alegeri anticipate: 27 iunie sau 5 septembrie. Deşi greu de organizat înaintea vacanţei de vară, majoritatea parlamentară se declară în favoarea primei date, din cauza riscului ca agenţiile de rating să sancţioneze Olanda.

Supravegheată de Standard & Poor’s, Olanda este una din ultimele patru ţări din Uniunea Europeană care încă mai beneficiază de nota AAA, garanţie a unor împrumuturi de pe pieţe cu dobîndă mică.

Hotărîrea lui Geert Wilders de a-şi retrage sprijinul pentru guvernul Rutte nu este dictată de grija pentru puterea de cumpărare a olandezilor. Analiştii olandezi vorbesc despre creşterea în sondaje a partidului de extremă-stînga, Socialistische Partij, care are deja 15 deputaţi în Parlament şi care marşează pe euroscepticism, ameninţînd astfel rolul de arbitru al PVV.

Wilders, al cărui program şi strategie sînt observate îndeaproape, chiar copiate, de Frontul Naţional francez, a făcut o demonstraţie de forţă, care ar putea inspira şi alte partide similare. De acest lucru se teme Bruxellesul, care-i avertizează pe responsabilii europeni “să nu cedeze tentaţiei discursurilor populiste şi răspîndirii de idei fundamental contrare idealurilor promovate de construcţia europeană”. Aceasta este şi prima lecţie care trebuie reţinută din căderea guvernului olandez.

A doua lecţie este mai paradoxală: căderea guvernului de dreapta de la Haga ar putea întări solicitările lui François Hollande de adăugare a dimensiunii “creştere” la pactul privind disciplina bugetară.

“Guvernul va trebui să ajungă la un acord cu Parlamentul pentru finalizarea unui buget conform cu angajamentele asumate faţă de partenerii noştri”, explică Thijs Berman, unul din liderii Partidului Social-Democrat olandez (PvdA). “Sîntem pe aceeaşi linie (cu Hollande), este o mişcare care se răspîndeşte în întreaga Europă. Oamenii nu mai suportă măsurile draconice. Trebuie să-i ascultăm”, concluzionează Thijs Berman.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.