„La fîntîna dorului” şi alte amintiri… DUMITRU VÂRTIC – 70 de ani de la naştere

I-ar fi împlinit în vara acestui an, dar clipa neiertătoare s-a oprit în 1981… Să nu lăsăm să piară amintirile despre viitor, să nu-i uităm pe cei care, jertfindu-se pe altarul CULTURII, au plantat efigii durabile pentru noi şi pentru cei de mîine. În ciclul de manifestări „Mari personalităţi ale Cetăţii”, Casa de Cultură a municipiului Cluj-Napoca a organizat, zilele trecute, evocarea DUMITRU VÂRTIC – 70 de ani de la naştere, invitînd oameni care l-au cunoscut, care i-au fost colaboratori şi prieteni adevăraţi la Radio Cluj şi pe unde hertziene, interpreţi la formarea cărora a contribuit hotărîtor şi care-l poartă în inimă şi astăzi, la 31 de ani de la nedreapta sa plecare.

Vocea caldă a lui Dumitru Vârtic, prelinsă cu limpezime de izvor din Fonoteca de Aur a Radio Cluj, a prefaţat mărturii-evocări semnate de: Prof.dr. Dan Brudaşcu – director/manager al Casei de Cultură a municipiului Cluj-Napoca: Dumitru Vârtic – „una din vocile de aur ale radiofoniei româneşti, ale radioului clujean în special”; Florin Zaharescu – redactor şef al Radio România Cluj: „I-am dat de lucru imaginaţiei înlăcrimate, închipuind o întîlnire, acolo sus în Rai, într-o livadă ţărănească, aşa cum sînt mai toate de prin părţile Năsăudului, o reîntîlnire între Dumitru Vârtic şi fiica lui Codruţa, venită de aici, de pe un pămînt nestatornic şi superficial, cu veşti despre noi, despre ce se mai cîntă şi cine sînt cei care duc mai departe comoara de suflet a doinei transilvane. Ce şi-au vorbit, după ce s-au îmbrăţişat două zîmbete unice, calde şi luminoase? Nu vom şti niciodată, de aceea lăsăm imaginaţia să zboare şi să construiască. Dumitru Vârtic a plecat de tînăr, la numai 39 de ani, dar în această viaţă a realizat mai mult decît alţii în mai multe vieţi omeneşeti, pentru că de aici, de la Radio Cluj, el a transmis speranţă şi certitudine, s-a dedicat descoperirii vocilor de aur transilvane, astăzi validate de cariere profesioniste remarcabile, dar şi revigorării cîntecului popular transilvan, în condiţii vitrege adesea. Fonoteca de Aur a Radioului clujean păstrează şi va păstra toată setea noastră ce am stîmpărat-o şi o vom stîmpăra în continuare la fîntîna dorului. Dumitru Vârtic a fost omul potrivit la cîntecul potrivit, a ştiut ca nimeni altul să se apropie de sufletul ardeleanului, l-a obligat pe acesta să se privească într-o altă oglindă din care moşii şi strămoşii trimiteau semne şi întrebări care nu aveau nevoie de nici un răspuns. L-a urmat la acelaşi microfon Codruţa, dăruită şi ea pînă la uitarea de sine cîntecului popular şi păstrării în margini nelimitate a muzicii autentice, a vocilor care aveau ceva de spus, de zîmbit sau lăcrimat; scriitorul, omul de radio, umoristul Cornel Udrea: „A promovat cîntecul popular autentic cu uneltele competenţei, a fost un profesionist care şi-a depăşit condiţia temporală şi doar o fractură a veşniciei a făcut ca acesta să nu se afle printre noi, cu vorba lui dulce şi înţeleaptă, citită şi studiată, cu zicerea lui plină de umor şi de semnificaţie, <Rabdă, Ghenadie!>”; prof. Gelu Furdui: „L-a caracterizat exigenţa de a spune NU nonvalorii, conduită continuată şi de fiica sa, Codruţa. Am pierdut doi prieteni foarte buni, dar folcloristica românească a pierdut doi mari specialişti”; publicistul Constantin Mustaţă a evocat personalitatea colegului şi prietenului, coborînd în timp pînă în vremea studenţiei lor clujene, cînd colaborau la „Viaţa studenţească” sau la Radio studenţesc de la Casa de Cultură a Studenţilor…; cercetător ştiinţific dr. Mircea Cîmpeanu: „Dumitru Vârtic şi Codruţa n-au fost nişte simpli redactori de radio, ei au făcut un imens serviciu culturii naţionale”, luînd la pas satele pentru a înregistra comori sonore care astăzi se regăsesc în Fonoteca de Aur, în arhive de folclor, într-un patrimoniu cultural imaterial nepreţuit.

În acelaşi cadru, invitaţi şi prieteni au picurat emoţionate cuvinte şi în amintirea celei care a fost Codruţa Aron Vârtic, fiica celui evocat, ea însăşi plecată acum aproape doi ani la întîlnirea cu eruditul său părinte, acolo, „la fîntîna dorului”, unde cîntecul e curat şi vorba înţeleaptă, unde vocile interpreţilor lansaţi de cei doi reverberează neatinse de poluări contemporane.

Programul evocator şi artistic, moderat de Prof. dr. Dan Brudaşcu, a cuprins, într-un evantai muzical-coregrafic de mare atractivitate, evoluţiile unor solişti clujeni îndrăgiţi de marele public, în ale căror biografii artistice Dumitru Vârtic a avut un cuvînt hotărîtor, modelîndu-i pentru a deveni voci de referinţă ale Transilvaniei, călăuzindu-le paşii spre performanţa radiofonică şi scenică: Nicolae Bondoi, Mia Dan, Amalia Codorean Chindriş, Maria Marcu. Cu toţii au rememorat „anii de ucenicie” petrecuţi în compania muzicianului şi omului de radio Dumitru Vârtic, cel căruia îi datorează peste timp şi mereu descoperirea şi lansarea lor, primele înregistrări, asumarea exigenţei şi autoexigenţei în evoluţia lor artistică.

Li s-au alăturat, cu cîteva aplaudate suite de jocuri din Bihor, de pe Valea Someşului, din Codru sau de la Sărmaş, micii dansatori componenţi ai Ansamblului folcloric de copii „Doruleţul” al Casei de Cultură a municipiului Cluj-Napoca, ansamblu pregătit cu profesionalism şi devotament de instructorul coregraf Simona Vereş. Manifestarea a fost realizată în colaborare cu Studioul teritorial de Radio Cluj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj şi cu sprijinul Institutului „Arhiva de Folclor” al Academiei Române.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.