Arme neletale – umanitare?

El Pais

Un grup se formează într-o zonă de război. De la postul de control, soldaţii americani urmăresc cu atenţie. Pare să se transforme într-o mulţime periculoasă. Soldaţii îndreaptă spre ei noua armă ADS (Active Denial System). Arma nu este letală, dar o senzaţie intensă de arsură îi străbate pe presupuşii rebeli. Durerea este insuportabilă. Se înfioară sub senzaţia a mii de ace care li se strecoară pe sub piele. Rămîne o singură opţiune: fuga. Este o reacţie pavloviană de cîte ori este folosită arma, reacţia celor vizaţi este întotdeauna fuga.

După mai mulţi ani de cercetări realizate de Pentagon, Marine Corps a prezentat cu mare pompă noul model al acestei arme care va fi folosită în zonele de război. Compania Raytheon a făcut prima demonstraţie în faţa militarilor a acestei arme în 2004. Conducerea militară a fost suficient de încîntată de acest produs, care pare de domeniul ficţiunii, pentru a accepta să investească 6 milioane de dolari pentru testarea unui prototip, pus la punct de Communications & Power Industries, o companie din Palo Alto.

Active Denial System, o armă cu energie dirijată, foloseşte o undă electrică milimetrică de 95 de gigaherţi, provocînd o senzaţie de arsură dureroasă, prin pătrunderea a doar 0,04 centimetri sub piele. Are o rază de acţiune de un kilometru, de aceea poate fi extrem de utilă pentru a controla securitatea bazelor americane din străinătate. Marine Corps şi Pentagonul susţin că nu este letală, lucru confirmat de numeroase studii ştiinţifice realizate în acest sens.

În tentativa lor de a demonstra că este o “armă umanitară” (dacă poate exista aşa ceva), Marine Corps a explicat într-un comunicat trimis mass-mediei: “Active Denial System produce o senzaţie de încălzire a pielii, care este reversibilă”. Cu alte cuvinte, care trece. Dar durerea simţită în timp ce se aplică unda electrică este reală şi acută.

Precizează Marine Corps: “Raza de acţiune a ADS este de zece ori mai mare decît cea a altor arme neletale şi poate avea aceleaşi efecte persuasive şi neletale asupra ţintelor umane, indiferent de talie, vîrstă sau sex”. O armă care nu pare să facă deci discriminare.

Armei în chestiune i-au fost date deja mai multe nume: “pain ray” sau “goodbye effect”, niciunul folosit de Pentagon, desigur. În 2010 mai multe modele au fost trimise în diferite baze din Afganistan. Pentagonul investise pînă la acea dată 65,7 de milioane de dolari în proiect. Generalii de la comandă au decis pînă la urmă să nu o folosească. Şi au trimis-o înapoi acasă. Nu au invocat motive pentru gestul lor. Dar unele scurgeri din presa locală au arătat că prezenţa armei în Afganistan suscitase protese acerbe. Afganii s-au simţit din nou ca nişte cobai ai puterii străine.