Demersul de a ţine în frîu agenţiile de rating provoacă o reacţie negativă

Financial Times

Ofensiva corporativă privind propunerile de revizuire a agenţiilor de rating de credit a pus Franţa în defensivă, în contextul în care Parisul depune eforturi pentru a salva o măsură emblematică, forţînd emitenţii să schimbe periodic agenţiile care stabilesc ratingul obligaţiunilor lor.

Opoziţia faţă de aşa-numita “regulă a rotaţiei” este atît de puternică, încît se aşteaptă ca miniştrii europeni de finanţe, reuniţi la Copenhaga, să o şteargă în întregime din propunere.

Un astfel de demers va elimina elementul cel mai controversat rămas într-un pachet de reforme deja puternic diluat, conceput mai întîi de comisarul european pentru piaţa internă şi servicii, francezul Michel Barnier, care supraveghează sectorul financiar european.

Franţa este una dintre cele trei sau patru ţări ale UE care sprijină rotaţia obligatorie a agenţiilor de rating la fiecare trei pînă la şase ani. Susţinătorii demersului spun că acest lucru va ajuta la păstrarea unei distanţe sănătoase între evaluatori – în frunte cu Moody, Standard&Poor’s şi Fitch – şi clienţii lor.

Demersul a raliat însă un grup mare în opoziţie, acesta variind de la trezorieri corporativi francezi şi grupuri germane din industrie pînă la factori de reglementare de primă mărime de la Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (ESMA), care este responsabilă cu supravegherea agenţiilor de rating.

Germania, Spania şi Marea Britanie se numără printre cele aproximativ 11 ţări care doresc ca regula să fie casată, susţinînd că ea va prejudicia calitatea ratingului şi va impune costuri suplimentare.

Barnier însuşi a făcut clar că nu se cramponează de mecanisme specifice şi va măsura succesul în funcţie de faptul dacă pachetul final va reuşi să promoveze concurenţa, eliminînd conflictele de interese şi reducînd dependenţa de rating.

Mai multe alternative sînt discutate pentru a stimula concurenţa şi a netezi calea pentru ca evaluatorii mai mici să se impună în faţa celor trei mari agenţii din SUA. Dar sprijinul faţă de ele este limitat.

O opţiune este un compromis din partea Danemarcei, care deţine preşedinţia semestrială a UE, şi care prevede ca emitenţii cu două ratinguri să selecteze unul dintr-o listă a agenţiilor mici. O a doua opţiune, după modelul propunerilor din partea unor congresmani americani, ar putea introduce un sistem de tipul “aşteptării la rînd a taxiurilor”, în care ESMA este responsabilă cu selectarea uneia din două agenţii de rating utilizate de către un emitent.

Parisul pare depăşit, de asemenea, cu privire la paşii legaţi de introducerea unei răspunderi mai stricte pentru agenţiile de rating de credit. La această măsură se opun ministere de justiţie din mai multe ţări iar avocaţi din UE au ridicat semne de întrebare asupra proporţionalităţii ei.

Unii parlamentari europeni fac presiuni pentru a reînvia ideea de a interzice ratingurile privind ţările care sînt în programe de salvare, dar diplomaţii se îndoiesc că această măsură va obţine sprijin.