Există un viitor pentru social-democraţie?

El Pais

O victorie a lui François Hollande ar fi un balon de oxigen şi o oarecare schimbare de tendinţă, însă revenirea la putere a social-democraţilor germani, mult mai influenţi decît stînga franceză, ar reprezenta sfîrşitul unei lungi traversări a deşertului. Social-democraţia este în fierbere în aproape întreaga Europa. Proliferează think tanks-urile, fundaţiile, blogurile şi grupurile de dezbatere unde se încearcă să se demareze programe şi iniţiative şi, mai ales, să se recupereze încrederea şi să se identifice micile “înmuguriri” ale ideologiei social-democrate.

Eşecurile din ultimii ani au fost dure: au pierdut conducerea practic în toate ţările în care deţineau puterea, din Suedia şi pînă în Grecia, trecînd prin Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie. Primul lucru ce trebuie dezbătut este să se convingă ei înşişi că declinul nu este unul definitiv. Centre de dezbateri precum Procesul de la Amsterdam, The Next Left, The Good Society sînt cîteva din centrele care s-au extins prin întreaga Europa, în paralel cu apariţia unor forumuri mai mici de discuţie. Primul lucru ce trebuie făcut este să se recupereze încrederea şi a face electoratul să înţeleagă că dreapta nu gestionează atît de bine criza cum pretinde.

“Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy nu au ajuns la putere ca reformatori neoliberali, ci ca mai buni gestionari decît cei ai social-democraţiei. Acum alegătorii îşi dau seama că nu este suficient să fie doar împotriva socialismului. Timpul este acum de partea noastră”, spune Pär Nuder, fost ministru suedez al economiei şi susţinător al dezbaterii în ţara lui. Dacă social-democraţia s-ar situa într-o zi la guvernarea majorităţii celor 27 de ţări ale UE, ar fi capabilă să prezinte un program comun? Este un lucru dificil, pentru că există familii ideologice, interese şi focalizări diferite. Totuşi, integranţii Partidului Socialist European au anunţat curînd o iniţiativă fără precedent: la viitoarele alegeri europene (mai-iunie 2014) vor prezenta un candidat unic la preşedinţia Comisiei. De data aceasta, asigură ei, vor evita scandalul alegerilor anterioare, cînd socialiştii britanici, portughezi şi spanioli l-au sprijinit pe candidatul dreptei, José Manuel Durao Barroso.

S-ar putea ca la viitoarea campanie europeană să fie posibil ca diferite partide social-democrate să elaboreze o listă cu obiective împărtăşite, deşi practic toţi recunosc că singurul mod de a marca o cotitură în politica de austeritate nu este de a cîştiga alegerile europene, ci, mai ales, de a reuşi să fie SPD cel care să piloteze ieşirea din criză.