Politica externă a UE: deriva continentală

Guardian

Criza euro aduce un risc pe care finanţiştii nu îl pot vedea: confundarea Europei cu o monedă. Proiectul european are multe dimensiuni, dar niciuna nu este mai importantă decît aceea de a face ca Europa să conteze în lumea din exterior. La fel ca euro, acest efort duce lipsă de leadership.

Să faci Europa să conteze nu ar trebui să fie atît de greu. Detractorii uită că UE este cea mai mare economie din lume, cel mai mare donator şi pe poziţia a doua la capitolul cheltuieli militare. Populaţia sa, cu mult mai mare decît cea a Americii, beneficiază de un mod de viaţă de invidiat.

Timp de un an, a avut un braţ diplomatic: Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE). Dar SEAE nu-şi justifică încă gestaţia lungă de un deceniu. A existat puţină elaborare de strategie. Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, este corespunzătoare, dar nu a păşit în primul rînd. Acest rol, potenţial istoric, nu a fost îndeplinit.

La SEAE, puţină viziune ar avea efect. Dacă Europa trebuie să aibă diplomaţi noi, atunci să aibă un nou tip de diplomaţie. Metodele SEAE ar trebui să se adapteze la lumea deschisă de astăzi, nu cea a vechilor ministere de externe. Amprenta sa trebuie să fie valorile universale, cele configurate iniţial în Europa. Trebuie să recruteze pe scară largă talente, să găsească noi căi de a exploata competenţele comisiei şi nu să se bazeze pe instrumente vechi, cum ar fi sancţiunile. Ar trebui să producă noi abilităţi de multilateralism. Marea Britanie ar trebui să trateze SEAE ca pe o şansă de a-şi amplifica vocea, ajutînd la a-l face să funcţioneze. În schimb, ministrul britanic de externe, William Hague, şi-a redus diplomaţii la dispute privind cum şi cînd poate vorbi UE. Marea Britanie nu este singură în miopia sa: lideri din capitale europene se simt prinşi într-o enigmă. Se simt marginalizaţi într-o lume tot mai mare şi se tem încă de o pierdere a controlului lor, ce ar rezulta dintr-o cooperare mai mare.

Probabil că criza euro a fost o indicaţie de a relaţiona cu lumea din afară de o manieră mai colaborativă, dar liderii naţionali au făcut exact opusul, îndreptîndu-se spre bilateralism. Membrii mai mari şi mai bogaţi pierd şansa de a forma un parteneriat strategic pe picior de egalitate cu marile puteri. Membrii mai slabi şi mai îndatoraţi sînt lăsaţi vulnerabili. Cît de multă influenţă a obţinut China de-a lungul marginii sudice şi estice a Europei?

Unele dintre puterile emergente ale lumii sînt guvernate prin represiune, niciuna nu are o consideraţie prea mare faţă de drepturile omului în politica externă. Politica Americii nu se află în situaţia de a reînnoi instituţiile globale pe care le-a inventat. Diferenţa dintre o lume progresistă şi una mai întunecată depinde de faptul dacă Europa îşi va găsi vocea.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.