La Gherla se conservă … zăpada

Privind munţişorii de zăpadă de pe principalele artere de circulaţie şi „stocurile” făcute în mai multe zone publice , ai imaginea că acest municipiu este al nimănui, dacă nu l-ai analiza pe două componente: prima – a proprietarilor de locuinţe şi imobile care şi-au curăţat stratul de zăpadă şi gheaţă din curţi şi la porţi, iar a doua vizează , exclusiv, spaţiul public întreţinut din banii contribuabililor, dar gospodărit de primărie.

Plecat în documentare pe o cu totul altă temă, mizeria de pe aliniamentele străzilor  Clujului, 1 Decembrie, Bobîlna, Bogdan-Vodă, Avram Iancu, Liviu Rebreanu, ca să dăm doar cîteva exemple, m-a obligat să scriu acestă notă. Mormanele de zăpadă, din tot oraşul, au culoarea… nopţii, iar multe faţade de imobile sînt „zugrăvite”cu „ciulamaua” improşcată de trecerea maşinilor pe carosabil, creînd nu numai disconfort privirilor, dar şi cheltuieli suplimentare proprietarilor pentru retuşurile cerute de un oraş curat.

Pe carosabil multe maşini se odihnesc între grămezi de zăpadă îngheţată şi murdară, iar în multe parcări amenajate, mai ales pe strada Avram Iancu şi Gară, zăpada şi gheaţa este lăsată în seama… termometrelor, la fel ca şi clădirea cinematografului care este sufocată de produsul anotimpului.

Dacă afirmăm că la Gherla se conservă… zăpada, imaginile ne scutesc de comentarii, însă ce am văzut luni aici depăşeşte orice imaginaţie cerută de simţul bunilor gospodari. Bunăoară, la gară, zăpada  de pe platforma unde se încărcau zeci de produse industriale şi agricole opturează vizibilitatea noii catedrale greco-catolice, ce s-a înălţat pe spaţiul fostei pieţe agricole, spre care se vor scurge sute de metri cubi de apă prin topirea acestui munte alb.

Din păcate, am ajuns la gară cînd zeci de localnici erau afectaţi sufleteşte de gravul accident petrecut în jurul orei 12, cînd personalul de Beclean-Cluj a tăiat pur şi simplu picioarele doamnei Marian, mama fostului consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, Dorin Marian.

Şi cum parcul de agrement al Gherlei este un punct de atracţie , prin diversitatea şi vigoarea copacilor, a căror vîrstă însumată dă cîteva mii de ani, am constatat că era pustiu, deşi soarele era destul de generos. Locurile de joacă pentru cei mici erau şi ele înzăpezite, lacul din insulă – plin de zăpadă, în loc să fie amenajat, temporar, pentru patinaj, aşa cum se proceda în anii ’80-90, iar intrarea în parc, din zona Canalul Morii, a devenit tot depozit pentru zăpadă.

La alţi o sută de metri, lîngă porţile bazelor sportive ale municipiului, se află alte halde cu sute de metri cubi de omăt depozitat, fapt ce ne lasă fără alte comentarii , însă, în încheiere,  nu putem să nu invocăm cunoscuta maximă „la pomul lăudat  să nu te duci cu sacul… mare”.

Dumitru VATAU