Şi-ar putea călca pe inimă?!

ILIE CĂLIAN

Ce i s-o fi întîmplat lui Băsescu?! – mă întrebam luni după-amiază, ascultîndu-i declaraţia de presă. Părerea sa despre cum s-a acţionat în această perioadă, cu drumurile, localităţile, porturile şi liniile ferate blocate, era firească: Băsescu a dat vina, cu un cinism fără margini, pe autorităţile locale. Care, zicea el, ar fi trebuit să găsească trei-patru tractoare cu pluguri, care să deszăpezească satele. De parcă orice gospodar care ar avea un tractor, pentru lucrările agricole, ar fi obligat prin lege să aibă şi plug pentru îndepărtarea zăpezii – gratuit, evident. Dar autostrăzile închise? Dar drumurile naţionale? Dar drumurile judeţene? Dar Dunărea? Dar liniile ferate? Şi pe acestea ar fi trebuit să le cureţe cei cu trei-patru tractoare? Trebuie să fii dotat cu multă neruşinare publică pentru a expedia, în bătaie de joc, problema responsabilităţilor guvernului pe umerii unor primari lipsiţi de mijloace tehnice şi financiare.

Nu m-a mirat nici intervenţia sa în problema energiei electrice. Pur şi simplu, Băsescu nu doreşte ca populaţia să se gîndească la iresponsabilitatea cu care s-a pregătit pentru sezonul rece Guvernul Boc – care găsea bani pentru a da pomeni primarilor PDL, UDMR şi UNPR ca să construiască terenuri de fotbal cu instalaţie de nocturnă pe coclauri, parcuri în grădini şi locuri de joacă pentru copii în sate cu natalitate zero – dar nu s-a preocupat de stocurile de energie termică, în condiţiile în care se ştia că rezervele hidro sînt aproape de zero. Ca un făcut, această criză a energiei are loc în vremea în care Băsescu se dă de ceasul morţii să vîndă pe nimic structurile energetice strategice ale ţării. I-o cere FMI sau Marele Licurici?! N-au decît! Numai că nu ei l-au ales preşedinte (sau aşa ne imaginăm noi).

De ce nu se mai “întoarce la popor” Băsescu şi în asemenea chestiuni? Sistemul hidroenergetic naţional înseamnă nu numai toate barajele şi turbinele hidrocentralelor. Mai înseamnă toată apa Dunării şi şenalul ei navigabil (împărţit în cea mai mare parte cu vecinii), toată apa rîurilor interioare, din care se asigură necesarul pentru consumul casnic, al industriilor şi serviciilor, dar şi al agriculturii care poate beneficia de irigaţii. Băsescu, preşedintele CSAT, ar trebui să ne convingă de existenţa unei legislaţii care să asigure statului român, cetăţenilor şi economiei deplina siguranţă în legătură cu utilizarea apei României, independent de interesele producătorilor privaţi de energie hidro (tristuri străine).

În fine, Băsescu s-a referit la Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în Uniunea Economică şi Monetară, care, pentru a fi semnat şi ratificat de România, are nevoie de un protocol al tuturor partidelor parlamentare. N-am înţeles patetismul “chemării” lui Băsescu, de vreme ce de mai mult timp USL se declarase de acord cu aderarea României la acest tratat interguvernamental. Să fi fost, de fapt, vorba de un alt interes al lui Băsescu? Se pare că da. Anume, dacă s-ar putea, să mai bage zîzanie în USL, evocînd necesitatea colaborării Coaliţiei cu Opoziţia, pentru reîntoarcerea acesteia în Parlament, dar plecînd de la discursul lui Ponta dinaintea învestirii Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu. Zicea Băsescu, părinteşte, că nu vede motive serioase de neînţelegere între Coaliţie şi Opoziţie, întrucît a constatat el, citind programul de guvernare şi discursul lui Ponta din Parlament, că ar exista şapte puncte comune. Aşadar, şapte din cele 15 enumerate de şeful PSD, copreşedinte al USL. Şapte din cîte puncte din programul lui Ungureanu?

Şi mai este ceva. Există, în concepţia USL, patru chestiuni concrete care trebuie rezolvate înainte de revenirea USL în plenul Parlamentului şi la comisii. Prima: un angajament ferm al actualei Puteri că nu va mai guverna prin ordonanţe de urgenţă şi asumări de răspundere a Guvernului. A doua: să nu li se interzică parlamentarilor Puterii să voteze după voia şi conştiinţa fiecăruia, cum s-a întîmplat de atîtea ori. A treia: schimbarea preşedintei Camerei, Roberta Anastase, şi a secretarului Sever Voinescu, care au fraudat votul la Legea pensiilor. A patra: rediscutarea statutului UNPR în Parlament şi Guvern, întrucît acesta nu a participat la alegeri.

Va fi capabil Băsescu să facă acest “sacrificiu”? Ar fi posibil. În orice caz, se pare că lui Băsescu i s-au dat “indicaţii preţioase” să nu mai întindă coarda cu Opoziţia. Şi-ar putea călca pe inimă?!