Flori de gheaţă

Le vezi în geamul pictat măiastru de iarna cea îngheţată şi te uimeşti ce frumuseţe caldă pot degaja, învăluindu-ţi sufletul.

Le vezi căţărate sus în copaci cu promoroaca gerului şi te surprinde căldura ce ţi-o transmit prin frumuseţea unei raze zgîrcite a soarelui de iarnă, ce aprinde briliante de vis.

Le vezi pe mustaţa vreunui moşneag ce nu se lasă-nvins de frigul vîrstei şi iese în forum să-şi strige nemulţumirea, ori iese zilnic cu mica plasă a nevolniciei sale prin pieţe şi prăvălii.

Le vezi în candoarea uimită din ochii copiilor ce se ştiu bucura ca nimeni altul, de absolut orice.

Le vezi …

Florile de gheaţă – adică apă, adică viaţă, căci aşa-i alcătuirea pe această planetă: carbon şi apă – s-ar zice. Dar, de fapt, mai e Ceva, vorba lui Max Plank, marele savant fizician, care a şocat comunitatea academică internaţională, atunci, în 1945, cînd a zis: „Mai este Ceva pus în materie”. Dar lumea era după război, încă aiurită, şi aiurită a rămas, căci imediat după trebuiau făcuţi bani … aşa că, evident, a uitat. Dar azi, tot mai numeroşi oameni de ştiinţă îşi amintesc sau descoperă singuri marele şi vechiul adevăr: în orice există „Ceva” – „Cineva”, adică un „Al Treilea”, cum spun azi filosofii ştiinţei.

Florile de gheaţă sînt vii, căci apa e vie. Îi vorbiţi frumos apei şi ea … înfloreşte în razele superbe, de nedescris. O insulţi, o înjuri – rezultatele devin monştri. Nu sînt metafore, ci rezultatele recente concrete, serioase şi seci ale marelui savant japonez Massaro Emoto. Or, noi sîntem 70% apă … Deci, să mai insistăm ce gravă este gîndirea negativă tradusă în cuvînt şi faptă pentru om? Nu mai insistăm, căci este clar, foarte clar.

Florile de gheaţă sînt calde, nu ca florile răului, căci frumosul ne merge la suflet. De ce? Cum de ce? Pentru că aşa este alcătuirea: pe echilibru, pe frumos, pe bun. Universul întreg are o conştiinţă şi respectă un cod. Conştiinţa umană, parte a Marelui Tot, este aidoma, clădită pe un cod moral şi este legată de fiziologia somei, a trupului adică.  O tulburare, deci,  un dezechilibru în conştiinţă provoacă o altă tulburare, un dezechilibru în trup şi apare boala. Ne mai mirăm atunci?

Florile de gheaţă sînt calde atunci cînd nu apar pe inimi reci, egoiste, rele, vanitoase în care sălăşluiesc doar interesul meschin, dihonia şi ura, acolo unde niciodată nu va putea înflori fericirea adevărată.

Florile de gheaţă sînt acum pe geamul meu şi al tău şi nu trebuie să ne sperie, ci dimpotrivă, să suflăm asupra lor un gînd de încredere şi de speranţă în Primăvara ce stă să vină şi care va veni, cu siguranţă.

Căci gheaţa adevărată, cea care frige şi distruge, o face doar răul, urîtul, minciuna, egoismul, ticăloşia şi neomenia. Şi pe care omul normal le refuză.

Stela-Maria Ivaneş

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.