O CARTE NECESARĂ ŞI BINEVENITĂ: ONUFRIE VINŢELER, DIANA TETEAN – DICŢIONAR DE OMONIME

Este cunoscută abundenţa de auxiliare didactice necesare studiului limbii şi literaturii române în clasele gimnaziale. O mare parte propun exerciţii de vocabular, care s-ar putea rezolva atît în clasă, cît şi acasă cu ajutorul unor seturi de dicţionare. Un astfel de instrument de lucru este Dicţionarul de omonime, publicat în a doua parte a anului 2011 la Editura Kullusys, Bucureşti.

Redactată de lingviştii clujeni Onufrie Vinţeler şi Diana Tetean, lucrarea este valoroasă atît pentru calităţile specifice lexicografiei (cei doi profesori clujeni fiind cunoscuţi pentru lucrări similare referitoare la antonime, sinonime, neologisme şi pentru publicarea unor dicţionare explicative, tematice şi bilingve), cît şi pentru selecţia fragmentelor literare utilizate pentru exemplificare, care dă profesorilor posibilitatea predării integrate a omonimiei, în conformitate cu programa şcolară în uz. Dicţionarul de faţă are ca punct de pornire o lucrare similară a profesorului Vinţeler publicată în anul 2000 însă nu este doar o reeditare a acestuia, ci o completare substanţială a celui precedent, atît în privinţa definiţiilor, cît şi a materialului ilustrativ, constînd cu precădere în epigrame şi aforisme. Cu peste 100 de pagini în plus (336 în varianta din 2000 şi 457 în varianta din 2011) faţă de prima ediţie, dicţionarul aduce o notă de umor, care face ca lectura să fie mai plăcută, ajutîndu-l pe cititor să deosebească semnificaţiile şi nuanţele în cuvinte identice ca formă. Acest aspect este de reţinut, avînd în vedere succesul extraordinar în rîndul elevilor pe care l-a avut în ultimele două decenii o gramatică a limbii franceze cu exemple amuzante, uneori groteşti, realizată de către autorul francez Jean-Louis Fournier.

Este cunoscut faptul că, în istoria lingvisticii, pînă în prezent s-au formulat două concepţii de bază în abordarea omonimiei: una mai veche, conform căreia sînt socotite omonime doar cuvintele identice ca formă şi pronunţare, diferite ca sens şi origine şi o alta, conform căreia nu este considerată ca obligatorie originea diferită a termenilor. În ceea ce priveşte metoda de lucru abordată, autorii dicţionarului au avut în vedere cea din urmă teorie.

Considerăm ca exemple elocvente următoarele contexte lingvistice: zvon1 veste, ştire : „Zvonul prin livezi coboară/ Colo jos, pe mlaştină/ S-a-ntîlnit un pui de cioară/ C-un bîtlan de baştină.” (G. Topîrceanu); zvon2 sunet îndepărtat; pilă1 unealtă de oţel, cu dinţi mărunţi, care serveşte la ajustarea unor obiecte dure: „Tîrnăcopul, pila, mina – muşcă stînca cu –ndîrjire.” (Al.Macedonski); pilă2 dispozitiv alcătuit din doi electrozi; pilă3 protecţie, intervenţie în favoarea cuiva: „Sub această piatră zace/ Smuls din şirul său de zile/ Nu-l deplîngeţi, daţi-i pace,/ Va-nvia, că are pile.”(I. Velican).

Aşa cum se menţionează în prefaţă, „Dicţionarul de faţă se adresează unor largi categorii de cititori, tuturor celor care consideră că le va fi de un real folos în însuşirea limbii române”, marea majoritate a exemplelor fiind ilustrative, accesibile şi uşor de memorat, definiţiile cuvintelor fiind concise şi riguros întocmite.

Prof. dr. Corina Dindelegan,

Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, Cluj-Napoca

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.