Dejul, de la piaţă la supermarket

Chiar dacă în ultimii doi ani puterea de cumpărare a românilor este în cădere liberă, numărul marilor magazine care se deschid peste tot în ţară creşte exponenţial. Nu mai departe de anul acesta, după multe zvonuri şi negocieri, la Dej se anunţă deschiderea unui magazin, din reţeaua „Kaufland”. „Oamenii vor avea de unde alege”, veţi spune. Aşa şi este, dar, atunci cînd se deschide un astfel de magazin, alte cîteva zeci de mici afaceri de familie, se închid. Definitiv.

 „Viaţa e mai ieftină la supermarket”

 În 2011, la fel ca în 2010, românii au preferat să se aprovizioneze din super / hiperpermarketuri şi din magazinele de discount, susţin statisticile. Potrivit acestora, produsele alimentare şi nealimentare comercializate în lanţurile de magazine au avut în 2010 o cotă de 98 la sută din totalul pieţei de retail, cotă care s-a păstrat în 2011 şi va rămîne constantă cel puţin încă doi ani. Românii au lăsat, în 2010, în lanţurile de mari magazine, mai mult de 21 de miliarde de euro, iar pentru 2011, cînd marile magazine au tras linia linie, suma trebuia să ajungă la aproape 22,5 miliarde de euro, dacă e să dăm crezare aceloraşi statistici.

Evident, şi dejenii s-au aliniat acestor tendinţe. Pentru că în oraş există doar 3 aşa zise supermarketuri (mai degrabă „BIG-uri” de cartier), mulţi dintre posesorii de maşini personale aleg să-şi facă aprovizionarea la Gherla sau Cluj, unde oferta este mai bogată şi convenabilă ca preţ.

„În general, mă duc o dată pe săptămînă la un supermarket şi uneori, cînd pot, mă duc la Cluj. Îmi iau de toate, de la pîine, la detergenţi. La „alimentara din colţ” merg numai dacă e ceva urgent şi nu am timp să ajung mai departe” – a declarat Iulian Boba şi, asemenea lui, alţi cîţiva cumpărători dintr-un magazin dejean. Toţi apreciază că într-un oraş mare, cum e Clujul, „viaţa e mai ieftină la supermarket”, preţurile alimentelor fiind mult mai mici decît la Dej sau la sate.

Mare versus mic

 În timp ce marile afaceri au ajuns să domine piaţa de comerţ cu amănuntul din Dej, alte cîteva zeci de mici afaceri, de cele mai multe ori, de familie, au pus lacătul pe uşă deoarece nu pot ţine pasul cu preţurile practicate de acestea.

Dorina F. şefa unui magazin de mici dimensiuni din zona centrală a oraşului, crede că unul din motivele pentru care oamenii încă se mai aprovizionează din magazinul pe care îl administrează este faptul că „este aproape de casă”. „Două din marile magazine sînt în Dealul Florilor, iar cei din centru nu se prea duc în cartier, în timp ce al treilea magazin, ceva mai accesibil, este prea mic, foarte înghesuit şi aproape întotdeauna supraaglomerat. Pe urmă, la mine, adaosul este mai mic, de 15 la sută” – susţine femeia.

Experienţa sa în comerţ este destul de veche. Spaţiul pe care îl administrează acum, i-a aparţinut în urmă cu doi ani. Timp de şase ani a avut o afacere de mici dimensiuni şi mai dădea de lucru altor două vînzătoare. Pentru că nu a mai putut plăti impozitul forfetar, a tras obloanele, a vîndut unui alt proprietar şi a ajuns din patron, simplu angajat. Acum înţelege de ce nu a reuşit.

„Magazinele mici nu primesc discounturi. Lanţurile de magazine negociază altfel intrarea în magazin a unui produs. Fiecare colţişor de prezentare se plăteşte şi din acest motiv vin şi cu promoţii pentru clienţi”, spune Dorina F.

Dar, deschiderea fiecărui magazin mare se simte în numărul din ce în ce mai mic al cumpărătorilor care vin la micile prăvălii.

„Viitorul este al hipermarketurilor. Nu sînt prea multe şanse să rezistăm. Totul este mort în oraş. Sînt furnizori care nu îşi pot recupera nici măcar marfa. Se duc la magazin şi găsesc rafturi goale. Cei mari vor rezista, cei mici, nu” – este de părere şi Ioan Silvăşan, proprietarul unui mic magazin de cartier.

„Deschiderea unui mare magazin în oraş aduce, fără îndoială avantaje. Să ne gîndim numai la cîte locuri de muncă noi creează. Marile magazine ar trebui construite însă în afara oraşelor, iar Ministerul Industriei şi Comerţului ar trebui să oblige aceste firme să comercializeze nu doar produsele lor, ci şi pe cele româneşti. De asemenea, Consiliul Concurenţei, care nu se ştie ce păzeşte, ar fi cazul să intervină cînd preţurile de dumping sînt în defavoarea producătorilor români” – conchide I. Silvăşan.

 Am cartelul meu, sînt fericit!

 „Super sau hipermarketurile oferă de toate, de la fructe, legume, carne, băuturi alcoolice, la produse de îngrijire sau de menaj. Intri să cumperi lapte şi ieşi cu căruciorul plin de diverse alte lucruri. Unele preţuri sînt greu de comparat. Ce costă mai puţin: 330 de grame la 3 lei, sau 500 de grame la 3.8 lei? Multă lume se uită la preţ cînd cumpără ceva, iar magazinele pot alege gramaje dintre cele mai bizare” – spune Vasile Grozav, producător agricol, dar şi proprietarul unui chioşc alimentar într-o comună de lîngă Dej.

„Chiar dacă toată lumea vede că aceste super şi hipermarketuri funcţionează după regula unui cartel, nimeni nu face nimic. Dacă analizaţi, veţi observa că practică aproape aceleaşi preţuri. Cînd intră pe piaţă practică preţuri de dumping pentru a-şi cîştiga clientela. În acest timp, micii producători dau faliment. Cînd aceştia au dispărut, încep ei să regleze preţurile. De cîte ori aţi auzit sloganuri de genul „dacă găsiţi în altă parte mai ieftin, noi vă restituim de X ori diferenţa”? OK, încercaţi să găsiţi acel produs în altă parte… Sau, chiar dacă unii clienţi găsesc aceleaşi produse în altă parte la un preţ mai mic, statistic vorbind, extrem de puţini se întorc la magazinul iniţial pentru a cere diferenţa. Iar comercianţii ştiu asta. Sigur, şi consumatorii au un cuvînt de spus. Fiecare alege ce crede de cuviinţă. Pînă la urmă, cumpărătorul poate să meargă la magazinul din colţ, care îi este mai aproape, să cumpere legume şi fructe din piaţă sau carne proaspătă de la o măcelărie. Acum tendinţa este de a cumpăra produse cît mai naturale, iar oamenii revin la pieţe unde fructele şi legumele nu sînt mai scumpe ca la supermarket şi categoric sînt mai proaspete, fără tot felul de chimicale şi conservanţi. Asta este salvarea noastră !” – concluzionează Grozav.

Cu un optimism bine temperat, totuşi.

M. Vaida