Un “vînt rece” din Vest suflă spre Europa Centrală şi de Est privind industria de administrare a fondurilor

Financial Times

Pe măsură ce criza datoriei suverane europene se extinde inexorabil, care este situaţia industriei de administrare a fondurilor din Europa Centrală şi de Est (ECE)? Cu excepţia Rusiei, toate aceste ţări sînt “aservite” vecinilor occidentali. Aceşti vecini le-au spus să-şi reducă datoria raportată la PIB şi în general au făcut acest lucru. Acum, “vîntul rece” care suflă dinspre Europa “dezvoltată” le ameninţă prosperitatea în creştere şi odată cu ea industria de administrare a fondurilor.

În contextul în care 60% din totalul exporturilor din ţările ECE au mers spre zona euro, jumătate spre Germania, creşterea PIB-ului ECE s-a atenuat în al treilea trimestru, după un al doilea trimestru “sumbru”. Wuyts spune că “indicatorii principali arată că ultimul trimestru al lui 2011 nu va fi un punct de cotitură”.

Cu excepţia unor ţări precum Rusia şi Bulgaria, majoritatea investitorilor din ECE sînt conservatori.

De fapt, industria fondurilor din Rusia, care a arătat atît de promiţătoare înainte de criză, este acum în stagnare.

O altă problemă este dezintermedierea bancară (deleveraging) care are loc în prezent în cadrul băncilor europene care sînt proprietarii primari ai unor companii de administrare de fonduri în regiunea ECE. Aceasta a însemnat o repatriere mai puternică a profitului pentru ţările de origine, un proces care a mers mînă în mînă cu o scădere a investiţiilor străine directe în regiunea ECE.

Cu toate acestea, dezintermedierea nu a avut un impact egal asupra tuturor ţărilor din ECE. “Multe bănci din regiunea ECE deţinute de jucători europeni sînt în mare măsură autofinanţate, de exemplu în Polonia şi Cehia”, spune Mauro Ratto, şeful departamentului pieţe emergente la Pioneer Investments.

“În mod similar, sistemul bancar rus are o dependenţă scăzută de băncile europene. Mai expuse la dezintermediere sînt acele ţări foarte dependente de finanţarea alternativă/suplimentară (wholesale funding) cum ar fi Ucraina, Ungaria, Serbia, România şi Slovenia.

În termeni generali, Ungaria este cazul regional cu o datorie raportată la PIB de peste 60%, în timp ce Polonia are cele mai bune perspective să străbată criza relativ neatinsă.

“Ungaria a trebuit să plătească preţul unei aversiuni faţă de risc mai ridicate a investitorilor străini, din cauza politicilor sale macroeconomice neortodoxe şi haotice”, spune Wuyts. “Polonia face faţă mai bine crizei datoriei euro, ca urmare a cererii sale interne solide şi a dependenţei scăzute de exporturi”, precizează Wuyts.

“Piaţa de fonduri locală este mai pronunţată în Polonia”, afirmă Simon Quijano-Evans de la ING Commercial Bank. “Fondurile de pensii trebuie să investească în titluri de valoare poloneze. Este într-adevăr o poveste a fondurilor condusă de pe piaţa internă”. O dinamică similară are loc în Cehia, care a introdus recent fondurile de pensii ocupaţionale.

Între timp, povestea de convergenţă – demersul spre integrarea economică cu zona euro – care a condus dezvoltarea economică atît de mult în regiunea ECE şi a fost un factor de creştere în industria fondului local, este în prezent redusă dar nu stopată.

“Procesul de convergenţă nu s-a oprit”, spune Grapengiesser. “Ţările candidate din Balcani oferă cel mai clar exemplu. UE încă le trimite puţini bani. Iar tendinţa de externalizare ar putea fi văzută ca un catalizator acum. Salariile din industrie în unele ţări din Balcani sînt compatibile cu China”, adaugă el.

Criza datoriei suverane europene a scos la iveală şi altceva despre convergenţă: ea poate fi cu două sensuri. “Vedem acest lucru în convergenţa de rating între pieţele emergente şi Europa de Vest”, spune Quijano-Evans. Un rezultat al acestui fapt este că Ungaria şi Polonia au în prezent un număr-record de deţinători de obligaţiuni străine, precizează el.