Marile companii petroliere îşi schimbă focalizarea de la Orientul Mijlociu spre Occident

Wall Street Journal

Timp de decenii, domeniul de interes al giganţilor energetici occidentali a fost lumea în curs de dezvoltare – Golful Persic, Africa de Nord, Delta Nigerului şi Marea Caspică. În ultimii ani, această focalizare geografică a suferit o schimbare radicală, avînd în vedere că giganţii occidentali sînt tot mai interesaţi de ţările dezvoltate şi bogate.

Schimbarea a fost determinată de boom-ul hidrocarburilor neconvenţionale – şisturile de gaz şi nisipurile petroliere – considerate odată prea dificil şi costisitor de extras, dar care acum sînt exploatate la o scară fără precedent, din Australia pînă în Canada.

SUA se află în prima linie a acestei revoluţii. Pînă în 2020, sursele din şisturi vor reprezenta aproximativ o treime din totalul producţiei de petrol şi gaze din SUA, potrivit PFC Energy, o companie de consultanţă cu sediul la Washington. Pînă la acea dată, SUA vor fi producătorul de top global de petrol şi gaze, depăşind Rusia şi Arabia Saudit, prezice PFC.

Acest lucru ar putea avea ramificaţii de anvergură pentru politica petrolieră, schimbînd potenţial puterea de la OPEC la emisfera vestică. În contextul în care mai mult petrol brut va fi produs în America de Nord, va exista o probabilitate mai redusă ca politica Orientului Mijlociu să provoace şocuri cu efect asupra preţurilor la benzină. “O companie ca Exxon Mobil poate elimina riscul tehnologic al dezvoltării hidrocarburilor neconvenţionale, dar nu poate elimina riscul unui Vladimir Putin sau unui Hugo Chavez”, spune Amy Myers Jaffe, înalt consilier pe probleme de energie la Baker Institute din cadrul Rice University.

În cursul ultimelor decenii, companiile străine majore au construit instalaţii vaste pentru a produce gaze naturale lichefiate (LNG), au forat pentru petrol în ape din ce în ce mai adînci, tot mai departe în larg, au prospectat cum să obţină petrol din nisipurile bituminoase şi au implementat tehnologii cum ar fi fisurarea hidraulică sau forajul orizontal pentru producerea de gaze din şisturi. Peste jumătate din investiţiile de capital pe termen lung ale companiilor petroliere internaţionale merg acum spre aceste resurse, o schimbare uriaşă, avînd în vedere cît de marginale erau aceste domenii în trecut.

Există însă şi dezavantaje ale focalizării asupra noilor tipuri de hidrocarburi netradiţionale. Ecologiştii se opun ferm extracţiei din şisturile de gaz, ca urmare a temerilor de contaminare a rezervelor de apă, industriei nisipurilor petroliere, pentru că este intens consumatoare de energie şi poluantă, şi forării la adîncime din cauza riscului de deversare a petrolului aşa cum s-a întîmplat în dezastrul de anul trecut din Golful Mexic.

Există totodată considerente financiare.

Urmărind combustibilii netradiţionali, companiile petroliere se angajează tot mai profund în direcţia ţărilor bogate ale OECD. Wood Mackenzie spune că 1,7 trilioane de dolari din valoarea viitoare pentru toate companiile petroliere mari din lume – 52% din total – sînt în America de Nord, Europa şi Australia. Firma de consultanţă a identificat o “schimbare semnificativă spre Occident” în investiţiile din industria petrolieră, departe de zonele tradiţionale cum ar fi Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, spre largul coastelor braziliene, apele adînci din Golful Mexic şi Africa de Vest, petrolul şi gazele neconvenţionale din America de Nord şi apoi Australia, aflată în stadiile incipiente ale unei etape de creştere spectaculoasă.

Cu şapte ani în urmă, gigantul petrolier Shell a decis să transfere resurse în ţări mai dezvoltate, care oferă un mediu prietenos pentru investitori şi regimuri fiscale previzibile. Dacă anterior împărţea cheltuielile pentru explorare şi extracţie de petrol şi gaze în proporţie de 50/50 între ţări din OECD şi cele din afară, acum proporţia este de 70/30 în favoarea OECD, grosul mergînd în Canada, Australia şi SUA.

Odată cu schimbarea a venit şi noua focalizare. Shell va produce în curînd mai multe gaze naturale decît petrol, un lucru care i-ar fi speriat pe investitori cu un deceniu în urmă. Odată cu cererea de gaze care a crescut puternic, în special în Asia, viitorul companiilor focalizate pe gaz este tot mai roz – mai ales după dezastrul de la Fukushima.

Resursele neconvenţionale ale Exxon Mobil au crescut cu aproape 90% în ultimii cinci ani, parţial datorită achiziţionării, în 2010, a XTO Energy, o mare companie din domeniul şisturilor de gaz. Se aşteaptă ca producţia neconvenţională a Exxon în SUA să se dubleze în următorii zece ani.

Cele trei zone de focalizare ale Chevron sînt Golful Mexic din SUA, off-shore-ul Africii de Vest şi apele din largul Australiei de Vest, mai ales în sectorul gazelor naturale australiene. Proiectul său LNG în Australia este unul dintre cele mai mari din lume, mizînd pe cererea tot mai mare de combustibil în Asia, în mare parte în China, care doreşte să amelioreze calitatea aerului în oraşele ei puternic poluate, prin trecerea de la cărbune la gaz în generarea de energie electrică şi mai multe vehicule comerciale şi autobuze pe bază de gaz natural. În ultimii ani, Chevron s-a extins şi în Europa, unde se estimează că rezervele de şisturi din gaze sînt comparabile cu cele din SUA. Compania va fora în curînd în Polonia şi România, pentru şisturi de gaz.