Rusia s-a schimbat. Se va schimba şi Putin?

La Repubblica

Episodul de la complexul sportiv “Olimpiski”, unde Vladimir Putin a fost huiduit pentru prima oară în cariera sa politică, demonstrează că premierul rus nu se mai bucură de un sprijin atît de larg pe cît se bucura în urmă cu cîţiva ani.

Putin nu s-a obişnuit să i se dicteze ordinea de zi şi în mod categoric nu şi-ar fi dorit o asemenea situaţie cu puţin timp înainte de un nou mandat prezidenţial, care va începe în primăvara lui 2012.

Rusiei şi ruşilor nu le-a plăcut predarea ştafetei de la un preşedinte tînăr către Putin, care “a acceptat să participe la alegerile prezidenţiale”. La rîndul său, Medvedev a “acceptat” să devină premier. Alegătorii au simţit că au fost luaţi în rîs.

Acest sentiment de adîncire a prăpastiei dintre elite şi oamenii simpli, precum şi numeroasele probleme ce însoţesc trecerea lui Putin de la premier la preşedinte, s-au aflat în centrul dezbaterilor din cadrul clubului “Valdai” (forum de discuţii despre Rusia cu participarea de experţi internaţionali), dezbateri care anul acesta s-au încheiat cu o întrevedere cu premierul rus.

Premierului rus nu i-a plăcut intervenţia NATO din Libia şi nu-i place nici ideea reeditării acestui scenariu în Siria. Cu fiecare zi care trece, pe Vladimir Putin îl irită din ce în ce mai mult planul desfăşurării unui scut american antirachetă în Europa. “Aceasta este o ameninţare la adresa potenţialului nostru nuclear şi vom fi nevoiţi să luăm contramăsuri”, a declarat Putin. Cu toate acestea, Putin a încercat să găsească partea bună a lucrurilor: a vorbit despre posibilităţile de cooperare, eludînd cu precauţie problema legată de Iran. Cei prezenţi la discuţii au avut impresia că premierul rus încearcă să liniştească Occidentul.

Pe plan intern, însă, lucrurile nu sînt tocmai liniştite. Potrivit Centrului de Studii Sociologice din Rusia (CSS), popularitatea premierului a ajuns la pragul periculos de 50%, în timp ce popularitatea preşedintelui Medvedev atinge cu greu pragul de 40%. În ceea ce priveşte partidul Rusia Unită, premierul a “ordonat” acestuia să cîştige alegerile pentru Duma de Stat cu peste 60% din voturi.

După cum precizează CSS, un nou factor îl reprezintă în Rusia extinderea clasei de mijloc. Acest fenomen este însoţit de “pierderea mecanismelor de control tradiţionale” de către putere, care este nevoită, de dragul propriei salvări, să demonstreze eficienţă şi o flexibilitate nespecifică politicii ruse. Un prim scenariu pe termen mediu se conturează a fi o fază de activitate a clasei mijlocii, care ar putea duce la alegeri parlamentare anticipate.

În acelaşi timp, nu este exclusă o “criză politică de anvergură cu urmări imprevizibile”. Însă, acest al doilea scenariu prevede menţinerea actualului statu-quo şi amînarea pentru 2015 a ieşirii în scenă a opoziţiei reale. În aceste condiţii, Putin conştientizează că nu poate fi acel preşedinte care era din 2000 pînă în 2008. El trebuie să demonstreze că reformele sînt posibile şi că el este primul care tinde spre aceasta.