Premiere cinematografice: Corbett, portret de familie

Rabbit Hole/Trezirea la realitate (producţie Statele Unite, 2010) este portretul unei familii, Becca şi Howie Corbett, greu încercate prin pierderea fiului lor de numai 4 ani. O pierdere care lasă în urmă dureri şi suferinţe greu de surmontat, cu urmări în evoluţia fiecărui membru al familiei, nu din cele mai plăcute. Se ajunge la terapii de grup, la adulter, un parcurs social marcat de temeri, îndoieli, iubiri secrete mai mult sau mai puţin împărtăşite, un parcurs social traumatizant pentru toţi cei implicaţi.

Înainte de a scrie despre peliculă, trebuie să mă opresc asupra dramaturgului David Lindsay Abaire (n. 1969). Pînă la Rabbit Hole, 2006, Abaire are succese cu piesele Fuddy Meers la Eugene O’Neill Theatre Center, cu Wonder of the World (cu Sarah Jessica Parker în rolul principal), între scrierile sale dramatice figurînd Snow Angel (1999), A Devil Inside (1997), Kimberly Akimbo (2000). Dă lovitura cu Rabbit Hole, piesă pentru care primeşte Pulitzer Prize pentru dramaturgie, 2007, plus numeroase nominalizări la Tony Awards. De subliniat faptul că Cynthia Nixon este recompensată cu Tony Award pentru Best Actress, pentru rolul ‘Becca’.

Un text de succes este regizat de John Cameron Mitchell, un nume deloc încărcat de glorie pînă la… Pînă la Rabbit Hole, peliculă care–i aduce o nominalizare Oscar pentru Nicole Kidman, dar şi o nominalizare BAFTA, tot pentru Nicole Kidman şi toate pentru aceeaşi categorie, ‘Best Actress’. O Nicole Kidman care a riscat cu John Cameron Mitchell în dubla ei ipostază, de producător şi actor, un risc asumat, cîştigător pînă la urmă.

Rabbit Hole a avut un buget de 5. 000. 000 de dolari, puţin faţă de alte producţii. A avut lansarea oficială în Statele Unite, 3 noiembrie 2010, încasările totale ridicîndu-se spre trei milioane de dolari. Şi totuşi… Pelicula merită mult mai multă atenţie decît i se dă. Merită pentru tema pusă în discuţie şi modul în care echipa de realizatori se apropie de ea, deloc comodă, merită pentru interpretările cuplului Aaron Eckhart – Nicole Kidman, merită pentru costumele creatoarei Ann Roth (Oscar pentru The English Patient, BAFTA pentru The Day of the Locust).

Este o dramă clasică, brodată pe o temă des întîlnită pe marele şi micul ecran. Faţă de alte producţii, în Rabbit Hole interesează cu totul şi cu totul altceva, parcursul social al celor direct implicaţi în tragedia familială. Subiectul este sensibil. John Cameron Mitchell evită clişeele şi momentele lacrimogene şi acesta este marele cîştig al filmului. Există speranţă, există un viitor, viaţa merge înainte şi atunci trebuie să menţionez şi calitatea scenariului, lucru subliniat şi de critica de specialitate. Şi ştim cît de parcimonioşi sînt criticii americani în special, de data aceasta cu plusuri pentru mod de tratare, actori, bonusul revenindu-i pe drept cuvînt actriţei Nicole Kidman.

Prefer să mă opresc aici, va las plăcerea de a vedea Rabbit Hole, piesă de succes, film de succes şi, într-un caz şi în altul, succese datorate echipelor de realizatori, regizori, actori, scenografi, designeri, un întreg arsenal artistic, apreciat la justa lui valoare (ARTA).

Demostene ŞOFRON