Dacă Juncker pleacă, cine mai rămâne? Despre posibila divizare a UE.

Este o întrebare cât se poate de serioasă care necesită un răspuns pe măsură, un răspuns echilibrat, un răspuns pertinent, un răspuns real, dar mai mult decât orice, un răspuns care să fie în concordanţă cu un parcurs european solid, un răspuns care să fie legat de o strategie de menţinere a Uniunii Europene pe un traseu stabil.

De câteva zile, se vehiculează posibila plecare a liderului european, a preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cel care este, de facto, mai marele în Uniunea Europeană, chiar dacă şefia este împărţită între mai multe instituţii, şi funcţia de preşedinte al Uniunii Europene este un titlu pe care îl deţin şi preşedintele Comisiei Europene, preşedintele Parlamentului European şi preşedintele Consiliului de Miniştri. Practic, funcţia nu există, dar plasează responsabilitatea conducerii Uniunii Europene în braţele celor care o deţin.

O asemenea ştire, o asemenea idee, este cât se poate de inoportună precum este şi periculoasă. Nu periculoasă pentru că s-ar putea adeveri plecarea lui Junker de la Comisia Europeană, ci pentru că această bombă politică discreditează şi destabilizează imaginea Uniunii Europene. Arată scăpările sistemului politic, arată vulnerabilităţile acestuia, arată că idealul european stă astăzi în rândul instituţiilor, în rândul liderilor, dar nu şi în rândul cetăţenilor. Arată o posibilă stagnare, dacă nu chiar un posibil regres european. Arată teama simţită în pragul pierderii unuia dintre puţinii care încă se mai zbat pentru un viitor European, pentru un viitor prosper şi al Uniunii Europene.

Aţi putea să vă întrebaţi de ce această idee, această ştire, este periculoasă? Se poate alege un preşedinte al Comisiei Europene fară probleme dacă Jean-Claude Juncker pleacă, iar Uniunea Europeană poate merge înainte.

Există şi cei care s-ar bucura de plecarea liderului european de la şefia Comisiei Europene. Există cei care, chiar de pe timpul alegerilor europene din 2014, susţineau că, deşi este experimentat în politica europeană, Jean-Claude Juncker este „depăşit” şi nu ar putea duce Uniunea Europeană la următorul nivel. Aici se vede, precum şi peste ocean în rândurile partenerului strategic al UE – SUA, lipsa unei elite politice, unei elite sociale dispusă să ducă mai departe stindardul dezvoltării, reformei şi al „noului”, atât de necesar astăzi într-o lume a plafonării şi a stagnării politice.

Ca să răspund la întrebarea de mai sus, plecarea lui Juncker este periculoasă, pe lângă motivele iterate anterior, legate de pierderea credibilităţii şi de vulnerabilitatea Uniunii Europene, şi pentru că aceasta este legată de unul dintre cele mai importante fenomene politice actuale, fenomenul Brexit.

Cum este legată de Brexit? Ei bine, părăsirea funcţiei de preşedinte al Comisiei Europene s-ar întâmpla chiar înainte de începerea procesului de negociere al Brexit, chiar înainte de activarea articolului 50, practic înainte de unul dintre cele mai mari teste la care Uniunea Europeană este supusă anul acesta şi de asemenea în următorii ani.

Felul în care s-ar produce acest demers politic, arată cu atât mai mult ce-i lipseşte Uniunii Europene. E de înţeles, oarecum, faptul că întreg procesul de negociere al Brexit este plin de responsabilitate economică, socială şi politică şi că fiecare ar dori să deţină gloria în cazul reuşitei, dar nimeni nu ar dori să fie responsabil în caz contrar. Marea Britanie trebuie să întreprindă orice demers pentru a-şi atinge scopurile definite în strategia Brexit, iar Uniunea Europeană trebuie să se redefinească sub forma UE 27 şi să meargă înainte.

Pe lângă lipsa unui plan în ceea ce priveşte Brexit sau viitorul UE, un astfel de gest arată o acută lipsă de responsabilitate care nu face decât să agite apele în care se scaldă euro-scepticii, şi să atragă de la sine dezbinarea totală a Uniunii Europene.

Jean-Claude Juncker se prezenta foarte sigur şi ferm în lunile trecute asupra Brexit, declarând că nu va fi un soft-Brexit ci un hard-Brexit iar nu înseamnă nu. Acum, orice poziţie, fie ea fermă sau nu, este greu de întrezărit şi pierdută în ceaţă.

Un lider care pleacă în pragul războiului, demoralizează armata şi atrage automat o înfrângere. Este un prilej „bun” pentru cei care susţin lupta anti-sistem să-şi consolideze poziţiile, să speculeze agendele şi să crească în sondaje. Orice motive ar exista în spatele plecării acestuia, chiar şi în spatele unui simplu zvon care poate destabiliza imaginea Uniunii Europene prin crearea unei aure de neîncredere şi îndoială, necesită o explicaţie rapidă.

Cert este că, dacă preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker pleacă într-adevăr, chiar înainte de începerea procesului de negociere, Uniunea Europeană intră în acest proces legată la ochi, şi facilitează din punct de vedere al procentajelor electorale tabăra anti-sistem, euro-sceptică, periclitând aşadar viitorul acesteia.

Ce se întâmplă nu este deloc reconfortant şi arată că până şi un colos precum Uniunea Europeană poate fi destabilizată şi slăbită de un singur om…

Recomandat pentru dvs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.