Dar, unde-s strungarii de altădată?

Conform unui studiu realizat recent de compania de recrutare de forţă de muncă Manpower, România se află pe un neonorant loc trei în lume, după Taiwan şi Japonia, la capitolul lipsă personal calificat. Nu mai puţin de 72% dintre angajatorii din ţara noastră au afirmat că întâmpină dificultăţi majore în a găsi personal pentru posturile disponibile. Pentru comparaţie, Bulgaria se află pe locul şase, cu 62% dintre angajatori, iar Ungaria se situează pe nouă, cu 57%. Potrivit studiului, angajatorii cu cele mai multe necazuri sunt cei care duc lipsă de electricieni, tâmplari, tencuitori, zidari şi pietrari, urmaţi de cei care vor ingineri. Nici magazinele nu o duc mai bine, deoarece nu găsesc personal pentru vânzări, în special cei din zona “gulerelor albe”, iar firmele din industrie au nevoie ca de aer de tehnicieni, laboranţi şi de tot felul de operatori la maşini industriale. Mai ducem lipsă de oameni în IT, manageri de toate categoriile (ceea ce nu-i nici o surpriză, având în vedere cât de bine e condusă ţara asta) personal hotelier, contabili şi economişti. Nici şoferi nu prea sunt, şi – culmea -, nici măcar secretare. De ce nu găsesc angajaţi? Firmele zic că, pur şi simplu, deoarece fie efectiv nimeni nu vrea un post sau altul, fie cei care îl vor nu au competenţele sau experienţa necesară or cer mai mulţi bani decât li se oferă.

Concluziile studiului sunt confirmate, măcar parţial, şi de datele furnizate de ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă). Astfel, în această lună, cele mai multe slujbe libere sunt disponibile pentru muncitori necalificaţi (din aştia avem destui, dar nimeni nu vrea să se angajeze pe banii care se dau), confecţioneri – asamblori articole din textile, agenţi de pază, şoferi de autocamion – maşină de mare tonaj şi manipulanţi mărfuri.

Cum s-a ajuns aici nu-i greu de desluşit. După ce industria a fost transformată chiar într-un morman de fiare vechi – “calificarea la locul de muncă” devenind astfel doar o sintagmă proprie perioadei comuniste -, şi după ce liceele au început să scoată pe bandă rulantă absolvenţi cu BAC şi fără nici o meserie, iar multe facultăţi au specializarea “împachetat vânt” e şi greu să ai alte rezultate. Mai greu de desluşit este de ce nu facem ceva eficient pentru a remedia situaţia.

Pe termen scurt, una dintre posibilele soluţii ar putea fi cursurile de calificare şi recalificare profesională. Ce-i drept, cursuri se organizează, iar cele de la ANOFM sunt chiar gratuite pentru şomeri. Însă, din câte se pare, domeniile de pregătire nu se prea potrivesc cu cererea de pe piaţă. Spre exemplu, anul trecut, ANOFM-ul a organizat cursuri în următoarele domenii: lucrător în comerţ (2.414 persoane), inspector – referent resurse umane (2.135), operator intorducere validare şi prelucrare date (1.664), bucătar (1.385), agent de securitate (1.178), ospătar – chelner (1.154), frizer – coafor – manichiurist – pedichiurist (1.063), contabil (907), comunicare în limba engleză (870) şi lucrător în cultura plantelor (664).

De ce-om avea noi nevoie de atât de mulţi frizeri – coafori – manichiurişti – pedichiurişti sau de o grămadă de inspectori – referenţi resurse umane, mie îmi este greu să înţeleg. Ce să inspecteze atâta? Lipsa de personal? După cum se poate constata nici vorbă de cursuri pentru tâmplari, electricieni, zidari, şoferi sau operatori la maşini industriale. Şi că tot veni vorba, denumirea generică de operatori la maşini industriale include diverse calificări, inclusiv pe cea de strungar.

Viorel DĂDULESCU