România, între Ziua Culturii Naţionale şi Centenarul Marii Uniri

Am participat şi în acest an la manifestările de la Cluj-Napoca dedicate Zilei Culturii Naţionale şi celebrării naşterii lui Mihai Eminescu. Aceiaşi oameni, acelaşi program, aceeaşi lipsă de imaginaţie: intonarea Imnului Naţional, Te Deum, discursul reprezentantului Uniunii Scriitorilor, depuneri de coroane, iar la final un mic program artistic.
Nu aştept, nici pe departe, mare fast de Ziua Poetului Naţional, însă cred că modul în care este omagiat Eminescu şi, de o vreme încoace, este marcată Ziua Culturii Naţionale, ar trebui să iasă din tiparele manifestărilor şi ceremonialelor organizate la mai toate momentele aniversare. Totuşi, 15 ianuarie este altceva decât o sărbătoare legală obişnuită. Este ziua în care identitatea noastră naţională trebuie să se bucure de o altă vizibilitate. De altfel, cei care au iniţiat proiectul de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a fost declarată şi Ziua Culturii Naţionale şi-au propus ca demers nu doar să celebreze naşterea unui mare creator de nivel mondial ci şi să creeze un cadru de reflecţie asupra culturii române şi a proiectelor culturale de interes naţional.
Din păcate, în Cluj-Napoca, ca mai peste tot în ţară, cu excepţia activităţilor pe care le organizează Uniunea Scriitorilor şi Academia Română, nu prea avem parte de proiecte care să se înscrie în spiritul a ceea ce ar trebui să fie Ziua Culturii Naţionale. Entităţile administrative sunt ocupate în această perioadă cu proiectarea bugetului, universităţiile se pregătesc să intre în sesiune, iar ong-urile din zona culturală – fiecare cu treaba pentru care a obţinut finanţare. Aşa că manifestările dedicate zilei de 15 ianuarie se rezumă la clasicul program de la statuia lui Mihai Eminescu din faţa Teatrului Naţional.
Nu ştim dacă în viitor această zi va însemna mai mult decât depuneri de coroane de flori şi un discurs. Vom vedea. Ce e îngrijorător este că avem în faţă Centenarul Marii Unirii. A rămas mai puţin de un an până în 2018, iar dacă peste 11 luni vom fi la fel de neinspiraţi ca şi în cazul proiectelor dedicate Zilei Culturii Naţionale, riscăm să facem o varză şi din acest moment deosebit de important în evoluţia noastră ca stat.
De altfel, până acum nu s-a auzit prea mare lucru despre un proiect al Centenarului. Doar fostul premier Dacian Cioloş a vrut să speculeze politic acest eveniment prin aşa numita “Platformă România 100”, în timp ce actualul premier din umbră, Liviu Dragnea, concentrat pe “gaura” din buget şi frecuşurile cu preşedintele Iohannis, s-a mărginit să declare că l-ar vrea pe însoţitorul lui Ghiţă în Toscana, fostul vice-premier Vasile Dîncu, coordonator al unui proiect dedicat Centenarului. Însă, lucrurile au rămas în faza de declaraţie, făcută, probabil, ca să distragă atenţia de la faptul că Dîncu a rămas înafara ecuaţiei guvernamentale, şi nu cu intenţia clară de a se face cu adevărat ceva în acest sens. Cînd şi dacă au de gând actualii guvernanţi să se ocupe de ceea ce ar trebui să se întâmple la 100 de ani de la Marea Unire, este greu de spus acum. Însă un lucru este cert: în 2017 ar trebui să se contureze un program concret al Centenarului. Dacă nu, vom rămâne la discursuri, depuneri de coroane şi un Te Deum. Un Te Deum pentru Centenar.
    Cosmin Puriş