2016 – an de spectacol pe partituri tehnocrate

 Din punct de vedere politic, anul care tocmai s-a încheiat a fost unul dintre cei mai spectaculoşi, dacă nu chiar cel mai spectaculos de după 1989. Mai întâi, pentru că a fost anul guvernării tehnocrate, sau mai bine zis al guvernării în locaţie de gestiune, şi apoi pentru că a avut două tipuri de alegeri: locale şi parlamentare. Acest tablou a fost “pigmentat” cu câteva elemente care au dat spuma spectaculozităţii anului 2016.

Guvernarea tehnocrată. A fost o premieră pentru istoria post decembristă a României. Din păcate nu una pozitivă, ci una mai degrabă ruşinoasă, care va rămâne în memoria publică prin eşecul achiziţionării operei de artă a lui Constantin Brâncuşi, Cuminţenia Pământului, prin numărul mare de miniştri remaniaţi – zece în mai puţin de un an, şi prin înfiinţarea… Comisiei de Tăiat Hârtii. De altfel, nici nu puteau fi alte aşteptări de la un guvern format din miniştri precum Raluca Prună, care pe parcursul mandatului său a avut grijă mai mult să facă mai bună viaţa deţinuţilor din România şi mai puţin să ţină cont de semnalele repetate ale magistraţilor privind deficienţele care afectează actul de justiţie. Să nu uităm că tot ea a fost cea care, cu tupeu, a minţit la CEDO. Sau cu un personaj ca  Tobă Petre, care a fost ocupat mai tot mandatul cu explicaţii despre acuzaţiile de plagiat, or cu vestitul Cristian Ghinea, pentru care fondurile europene au fost o mare necunoscută.

Alegerile locale au constituit un alt element spectaculos al anului recent încheiat. În plin regim tehnocrat, PSD reuşeşte să-şi adjudece cea mai mare parte a marilor oraşe din ţară dar şi Bucureştiul, unde social democraţii preiau controlul asupa primăriei Generale şi a celor şase sectoare. Pentru PNL însă, alegerile locale au însemnat începutul declinului. Liberalii pierd primării reşedinţă de judeţ precum cele din Bacău, Galaţi, Baia Mare, Braşov şi Zalău, iar în Bucureşti înregistrează un scor catastrofal. Cu toate acestea, liderii de atunci ai partidului, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga încearcă să-şi îmbete susţinătorii cu apă rece spunându-le că scorul a fost “cel mai bun din istoria PNL”. Era practic semnalul care anunţa dezastrul PNL de la parlamentare, dar pe care liderii liberali nu au dorit să-l înţeleagă. Tot alegerile locale au adus şi o noutate pe scena politică: Uniunea Salvaţi Bucureştiul. O formaţiune constituită după noua lege a partidelor politce, care avea să stea la baza a ceea ce, în urma scrutinului din decembrie, devine a treia forţă politică din România: Uniunea Salvaţi România.

În fine, a doua tură de alegeri de anul trecut, cele parlamentare, a constituit momentul cel mai spectaculos al anului. PSD câştigă detaşat scrutinul, iar PNL, care spera să-şi ia revanşa de la alegerile locale şi să ajungă la guvernare, obţine cu aproape 1,2 milioane de voturi mai puţin decât în iunie. Rezultatul înregistrat de liberali îi determină pe mai mulţi lideri de filiale, dar şi pe preşedintele şi pe secretarul general al partidului să demisioneze. Gesturile lor nu ajută cu nimic la depăşirea crizei din PNL, criză ce pare să se fi instalat încă de la fuziunea cu PDL.

PSD, în schimb, jubilează şi trece la formarea Guvernului. E drept că social democraţii reuşesc doar la a doua strigare, deoarece Sevil Shhaideh nu l-a putut convinge pe Klauss Iohannis că şi în fruntea Executivului poate fi un minoritar, aşa cum se se întâmplă şi la Cotroceni.

În 2016 au avut loc şi alte câteva evenimente care au colorat scena politică. Megalomana Elena Udrea se retrage din politică după ce candidează independent la parlmenatre dar nu reuşeşte să treacă pragul electoral. Dispariţia UNPR-ului şi anunţul lui Gabriel Oprea că renunţă şi la politică au fost alte aspecte care au „ornat” anul ce s-a încheiat.

Nu ştim cum va fi anul 2017 dar cu siguranţă spectacolul politic trebuie să continue. Cui va folosi acest lucru e greu de spus. Nicidecum celor mulţi.

Cosmin Puriş