Miere în zona euro. Fiere în non-zonă

 RADU VIDA

Si lauda de sine miroase frumos, dacă ne gîndim că, în lumea asta interesul are capul acoperit şi ochiul stâng aşijderea. Depinde însă cine se laudă! Dacă o facem noi, suntem comunişti, nostalgici, mincinoşi – nici că se mai pune problema – şi răuvoitori, cu siguranţă. Dacă se laudă ei, şi nu-i adevărat, doar parţial, se cheamă că e în interesul comunităţii, dă bine la garamaţa globalizării şi exemplu pentru loaze.

Aşadar: Mario Draghi se laudă.

Îi dă mâna şi, mai ales, cifrele pe care le poate manipula cum vrea muşchii şi scheletul unui bancher şef de la BCE.

În primul rând, trebuie spus că bancherii Europei s-au reunit la Frankfurt. De ce oare? Pentru că, oricum o sucim, tot Germania e… fruncea. Mai apoi, independenţa băncilor europene e limitată, până când vine vorba despre Banca Comercială Europeană. Acolo, Draghi cel Încoronat îşi arată coarnele. Şi dictează. Cui nu-i place, poate să scrie la mămica lui, sms: dragă mamă. stop. economie în ruină. stop. Trimite bani. nonstop. BCE, ca o mamă vitregă, dar bună-rău, pregăteşte mandat. Cu dobândă cât carul. Dar se cheamă că ajută, drept pentru care unii, nu toţi e drept!, trebuie să sărute dreapta doar pentru că mămica cea bună a citit scrisoarea. Şi, până se gândeşte, acceptă şi linse în valută forte. Dobânzi, adevărate, în traducere.

Cu alte cuvinte, capo Mario Draghi a anunţat că, de la începutul crizei, 2008 vă leato, zona euro a ieşit din criză. (să-mi fie iertat gândul cel rău, pentru că, asemenea dumneavoastră am citit şi literele mici: rahat). Cele 19 ţări – care, o spun cu obidă, contează în UE – au şters frumos clanţa, mânjită de americani, englezi, ruşi şi chinezi, în principal, şi şi-au săltat nările simandicoase peste mirosul pestilenţial al mizeriei din criza mondială. Cum? Despre asta nu mai vorbeşte marele cap al tuturor capetelor umplute cu euro. Oare greşim dacă spunem că acest lucru s-a realizat prin înfundarea şi mai tare în closetul naţiunilor ceapiste de mâna a doua din UE? Putem să credem orice, doar că, în acelaşi timp cu anunţul triumfalist al bancherului bancherilor M.D, s-a anunţat că România şi-a pus la pămînt 75 la sută din economia pe care o avea acum 26 de ani. (Putem presupune că şi celelalte surate din fostul CAER au repurtat aceleaşi… victorii, pentru extinderea afacerilor întreprinderilor occidentale, reducerea la minim a concurenţei şi posibilitatea subjugării populaţiilor din Estul european prin dependenţa de importuri). Credem, în context, că o anume creştere economică în zona euro este constantă. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, tot ceea ce nu s-a distrus în Est, e pe cale să se înfăptuiască. Aşa se poate vorbi despre 4 milioane de oameni care s-au radiat de pe lista şomerilor (ceea ce înseamnă reducerea şomajului la 10 la sută), creşterea cererii interne şi dublarea exporturilor ca principală forţă motrice de redresare. În zona euro, aţi ghicit!

Restul, din zona non-euro, se află, cum plastic şi contondent se exprima preşedintele Klaus Werner Iohannis în… non-stadiu.

Scandaţi cum mine: tare ca piatra, iute ca săgeata…