Marele tenor ION PISO – Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gh. Dima”

20161118_112927Conferinţa naţională cu participare internaţională SCENA/THE STAGE. Timp de două zile (17-18 noiembrie 2016), Departamentul de Canto şi Artă scenică din cadrul Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca a organizat prima ediţie a Conferinţei naţionale, cu participare internaţională, SCENA/THE STAGEcu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înfiinţarea direcţiilor de studiu Regie teatru muzical, respectiv, Regie şi Pedagogie coregrafică, reunite astăzi în cadrul specializării Artele spectacolului muzical. Potrivit organizatorilor, iniţiativa acestei aniversări a izvorât atât din recunoştinţa faţă de cei care au aşezat piatra de temelie a acestei specializări, cât şi din bucuria că ea a rezistat în timp şi s-a validat prin elemente valoroase.

Conferinţa a cuprins un simpozion, trei spectacole precum şi ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gh. Dima” Maestrului Ion Piso – tenor emblematic al generaţiei sale, regizor, pedagog, conducător al unor instituţii de operă din ţară şi străinătate, invitatul de onoare al acestei manifestări.

În faţa membrilor Senatului Academiei de Muzică „Gh. Dima”, Conf.univ.dr. Anca Mihuţ a citit Laudatio pentru Maestrul Ion Piso, din care am reţinut următoarele:

„În primul rând, doresc să-i mulţumesc Maestrului Ion Piso că a acceptat să fie invitatul de onoare al Conferinţei Scena, pe care am organizat-o pentru a sărbători 25 de ani de la înfiinţarea specializării Artele spectacolului muzical la Academia de Muzică din Cluj. Desigur, nu întâmplător i-am adresat chiar Domniei sale această invitaţie. Fiind vorba de Artele spectacolului muzical, adică de regie de teatru muzical, de coregrafie, dar, bineînţeles, şi de clasa de operă care îi reuneşte pe studenţii specializării Canto, ne-am gândit că Maestrul Ion Piso este acel caz ideal în personalitatea căruia se reunesc, în mod fericit, cântăreţul, regizorul, profesorul şi cercetătorul. După absolvirea studiilor muzicale, la chiar Academia de Muzică din Cluj, unde l-a avut ca profesor pe marele bariton şi reputat pedagog Gogu Simionescu, Ion Piso este angajat solist la Opera Naţională din Cluj (1949-1960), iar apoi la Opera Naţională din Bucureşti (1964-1968), el devenind tenorul emblematic al generaţiei sale. Îşi va continua cariera în străinătate, evoluând pe mari scene de operă şi de concert din Europa, SUA şi Asia. Ar fi suficient să amintesc că, în stagiunea 1965-1966, el a fost solist la Metropolitan Opera din New-York, pentru a ne face o idee despre ştacheta la care se ridica arta interpretativă a tenorului Ion Piso şi despre aprecierea de care el se bucura în lumea internaţională a operei. Aş mai aminti însă şi alte scene precum cele ale operelor din Paris (Opera Garnier), Liège, Dublin, Petersburg, Moscova, Kiev, Odessa,Tbilisi, Novosibirsk, Bratislava, Ankara, Varna, Poznan, Bonn, Berlin, Frankfurt, Hamburg, Köln, Oldenburg, Stuttgart, München, Zürich, Teheran, Coruña sau Oslo – pentru a enumera doar câteva dintre scenele pe care s-au confirmat calităţile vocale şi artistice de clasă mondială ale lui Ion Piso, pe care a fost admirat şi aclamat în roluri precum Ducele de Mantova (din Rigoletto), Alfredo (La Traviata), Des Grieux (Manon), Werther, Maurizio, conte de Saxonia (din Adriana Lecouvreur), Don Carlos, Edgardo (din Lucia di Lammermoor), Lenski (din E. Oneghin), Pinkerton (Madama Butterfly) ş.a. Faptul este confirmat în Wetzlarer Neue-Zeitung de criticul Edgar Hobinka: „Jon Piso este acasă pe aproape toate scenele europene şi din USA”, arată acesta. Apoi, „Piso este tipul tenorului multilateral, devenit astăzi aproape de neîntâlnit”; în rolul Ducelui de Mantova „el încarnează toate virtuţile pe care un interpret trebuie să le posede pentru acest personaj şi care, de obicei, se întâlnesc atât de rar reunite într-o persoană”; ”„Vocea lui Ion Piso se caracterizează prin supleţe, culoare strălucitoare”; „Ion Piso este un excelent tenor liric cu o voce de calitate şi o splendidă şcoală; poate şi ştie să susţină acute strălucitoare cu un volum remarcabil, în aşa fel încât entuziasmează publicul, care i-a apreciat şi marele său stil precum şi frumuseţea vocii”… Sunt doar câteva dintre opiniile spicuite din numeroasele cronici entuziaste publicate în cotidiene importante precum Irish Times, New-York Times, The Financial Times London, La Voz de Galicia, (Coruña), Esti Hirlap (Budapesta), Vecernîi (Tbilisi), Soveţkaia Cultura (Moscova), Potsdamer Blick, Nouveau Journal (Paris) ş.a.

Activitatea concertistică desfăşurată de Ion Piso este, şi ea, impresionantă, atât prin bogăţia repertoriului abordat, cât şi prin numărul de recitaluri şi concerte pe care le-a dat în ţară şi în străinătate.

Cariera artistică a tenorului Ion Piso a fost dublată de cea didactică – el ocupând postul de conferenţiar la Academia de Muzică din Cluj (1958-1960) sau conducând clase de măiestrie în Franţa, Germania, Italia şi România – dar şi de cea muzicologică, de cercetare, Ion Piso fiind şi autorul unor cărţi referitoare la tehnica şi arta cântului, precum şi la complexa şi şi spinoasa problematică a spectacolului de operă. În anul 2000, apare cartea sa Cibernetica fonaţiei în canto şi lied, la Editura Muzicală din Bucureşti, iar în anul 2004 apar Antifonarul epistolar (la Editura Albatros din Bucureşti), precum şi lucrarea Unele probleme în legătură cu înscenarea operei Oedipe de G. Enescu. Cartea sa Criza operei. Studiu de hermeneutică muzicală, publicată de Editura Eikon în anul 2015 a apărut mai întâi, în foiletoane, în patru dintre numerele Revistei „Muzica”, din Bucureşti, în decursul anilor 2006-2007. Consider că această carte – foarte bine documentată şi izvorâtă din bogata experienţă pe care Ion Piso a acumulat-o ca şi cântăreţ, regizor sau director de operă – este una dintre cărţile de căpătâi pentru orice profesionist al scenei, mai cu seamă al celei de operă. ?i, după cum bine se spune că ”aller guten Dinge sind drei”, cartea lui Ion Piso, alături de La Malscène, a academicianului francez Philippe Beaussant şi C’est l’opéra qu’un assassine, a criticului francez Jean Goury, devine unul dintre cele mai de seamă trei stindarde ridicate, în ultimii zece ani, pentru a atrage atenţia, deopotrivă publicului şi creatorilor, în ceasul al doisprezecelea, asupra stării alarmante în care se află astăzi spectacolul de operă.”

În cadrul ceremoniei s-a auzit vocea inconfundabilă a Maestrului, interpretând formidabila arie „Je crois entendre encore” din Pescuitorii de perle de G. Bizet – veritabilă piatră de încercare pentru orice tenor. Ce frazare, ce filaje, ce acute, câtă ştiinţă a cântului! Formidabilă arie, formdabilă interpretare!

Cuvântul Maestrului Ion Piso, scurt, dar dens, deschis prin sintagma Egregi Magistri, s-a constituit într-un elogiu adus educaţiei, corpului profesoral al Academiei de Muzică „Gh. Dima” şi profesorilor de pretutindeni, a căror misiune este de a transforma „conglomerate de indivizi în societate educată… tu exişti pentru ceilalţi, numai aşa se face educaţie”.

În acelaşi cadru, Maestrul şi-a lansat cea mai recentă carte – Grai şi cânt. Studiu de cibernetică, apărută în 2016 la Editura Eikon.

***

Deschis tuturor practicienilor şi teoreticienilor scenei, care doresc să împărtăşească experienţa lor profesională sau să pună în discuţie temele lor de reflecţie şi de cercetare, simpozionul nu a avut o temă anume, tocmai pentru a nu îngusta câmpul de reflecţie şi pentru a nu-i descuraja pe cei care doresc să participe. Regizori, coregrafi, compozitori, cântăreţi, sociologi, filologi au dezbătut problematici precum: „De la balet la arta coregrafică – un parcurs spectacologic”; „Fobia de scenă”; „Genul de operă: deconstrucţia şi resemnificarea conceptului de criză”; „Mijloacele interpretării în arta vocală”; „Tehnica duetului clasic transpusă în dansul actual”; „Tombeau” pentru Philippe Beaussant şi Nikolaus Harnoncourt”; „La basse-taille – une voix intermediaire?”; „Conceptul de videoscenografie versus proiecţia video „la modă” şi multe, multe altele, din care cei interesaţi îşi pot face o idee despre diversitatea perspectivelor prin care a fost privit şi explorat spaţiul scenic şi fenomenul spectacular.

***

Cele trei spectacole grupate în această conferinţă – Studiu de tehnică şi limbaj corporal (spectacol coregrafic cu studenţii anilor I-IV, specializarea Artele spectacolului muzical, coordonatori Conf.dr Livia Gună, Lect.dr. Nicoleta Demian) • Gala claselor de operă (fragmente din operele Bărbierul din Sevilla de G. Rossini, Elixirul dragostei, Don Pasquale de G. Donizetti, Flautul fermecat de W.A. Mozart), coordonatori: Conf.dr.Anca Mihuţ, Lect.dr. Ina Hudea, Asist.drd. Tiberius Simu (regie), conf.dr. Codruţa Ghenceanu, Lect.dr. Lisbeth Tetrade, Asist.dr. Mira Gavriş (pregătirea muzicală şi acompaniament pianistic) • Spectacolul „Tânărului regizor de operă” – La serva padrona, regia artistică şi management proiect Ada Caraba, absolventă, clasa Conf.dr. Anca Mihuţ/ Asist.drd. Tiberius Simu; solişti: Cecilia Csomai (Serpina), Samuel Barani (Uberto), Bogdan Sălăceanu (Vespone), pregătirea muzicală şi acompaniament pianistic Renata Burcă – au marcat şi inaugurarea oficială a sistemului de ecleraj din Sala Studio a Academiei de Muzică, instalaţie ce constituie un important şi preţios instrument de lucru pentru studenţii şi cadrele didactice de la specializarea Artele spectacolului muzical. Evenimentul de săptămâna trecută reprezintă primul pas dintr-o serie de manifestări, gândite ca un spaţiu privilegiat al unor rodnice şi efervescente întâlniri artistice, dezbateri şi schimburi de experienţă ale profesioniştilor din domeniul artelor scenice.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.