Justificare

RADU VIDA

Multe, mari şi mai mici interese poartă în desuuri Marea Britanie şi Uniunea Europeană. Şi cu toate acestea, mai marii politichiei n-au reuşit să stopeze voinţa populară a englezilor de a nu se mai lăsa călcaţi în picioare. Aşa s-a întâmplat că, la referendum, a câştigat tabăra care milita pentru părăsirea UE. Cine câştigă şi cine va pierde? Vom vedea. Deocamdată, statele „satelit ale coroanei” îşi manifestă, fiecare în felul lui, adeziunea la curajul celei care conduc Commonwealth-ul.

Un prim exemplu: Australia.

O ţară ca-n poveşti, cu multietnicitate cât încape, dar care s-a săturat de plecat capul. Imediat după anunţarea rezultatelor votului, Australia a oferit Marii Britanii un contract (în alb) de liber schimb economic. Iar scrisoarea  adresată musulmanilor care doresc să trăiască după legile islamice a pus in vedere acestora să părăsească Australia, in contextul in care guvernul a ţintit radicalismul într-o încercare de a decapita potenţiale tentative de atac terorist.

„IMIGRANŢII ŞI NU AUSTRALIENII TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE. Asta e, vă convine sau nu. Sunt sătul de îngrijorarea acestei naţiuni în privinţa ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali încoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majorităţii australienilor. Această cultură s-a creat în peste două secole de zbateri, încercări şi victorii a milioane de bărbaţi şi femei în căutarea libertăţii.

Vorbim mai cu seamă ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice altă limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!

Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau o presiune politică, ci un fapt, întrucât bărbaţi şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine, au fondat această naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noastre. Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Vom accepta credinţele voastre fără a vă întreba de ce.Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastră şi să trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.

Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu căldură să profitaţi de o alta mare libertate australiană, LIBERTATEA DE A PLECA.

Dacă nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECAŢI! Nu v-am obligat noi să veniţi aici.Voi aţi solicitat să fiţi aici. Aşadar, acceptaţi ţara pe care aţi dorit-o.”

Semnează: primul ministru Kevin Rudd – Australia

Diplomatic. Simplu. Fără ocolişuri. Ferm. Un răspuns la întrebarea  “ce?” şi, mai ales, “de ce?” Aşa cum n-au reuşit şi nu reuşesc să facă cei care se erijează să conducă Europa. Şi care, în mod sigur, vor fi condamnaţi de Istorie, pentru că n-au ştiut să înţeleagă dorinţa englezilor de a face curăţenie în umilinţa creată de invaziile musulmane. N-au înţeles că, de fapt, nu este vorba despre xenofobie. Ci pur şi simplu de lipsa respectului reciproc. De bună înţelegere. De acceptare a valorilor fiecăruia, fără ca majoritatea creştină să aibă frustrări din cauza celor pe care, cu braţele deschise, i-au primit în comunităţile lor.

Dar acum…