Cocoşul făr’ de creastă

radu vidaRADU VIDA

Întotdeauna ajungem când jocurile au fost deja făcute.

Ne-am lăudat la fotbal că aşa şi pe dincolo, minţi înfierbântate susţinând că avem şanse să jucăm chiar finala Campionatului european din 2016.  Ne-am drogat în schimb cu un antrenor străin de toţi şi toate şi, zău, nu ştiu dacă mafiile din jocul cu balonul rotund îi vor da vreo şansă mult-lăudatului neamţ să facă treabă. Cît de cît!

Blestemul, soarta, neştiinţa sau, pur şi simplu, neputinţa se prelungesc şi în politichie. Cîndva, Ungaria, Cehia, Polonia şi Slovacia s-au adunat la Vişegrad. Şi au pus de o asociere. Nu una oarecare. Ci una care să apere interesele ţărilor participante şi, spre deosebire de disputele din Uniunea Europeană, având clar formulate în minţile preşedinţilor de state participante, nevoia de organizare a unei forţe militare care să apere acea parte de lume.

Noi?

Am scăpat ocazia. Minerii au mînjit cu funingine chipul României, proaspăt omagiat pentru Revoluţia din ’89, pentru ca, la scurt timp, mizeria etnică de la Tîrgu Mureş să pună definitiv capăt invitaţiei de a face parte din acest Grup de la Vişegrad. La vremea respectivă nici preşedintele Iliescu n-a fost încântat. Cu toate că istoria Vişegrad a arătat că , acolo, încă de pe la 1300 statele care s-au adunat sub acest stindard au avut un cui împotriva românilor. Şi Polonia, şi Ungaria aveau mereu pretenţii teritoriale de la această ţară mândră şi mereu cu dor de libertate şi neatârnare.

Acum, cică, lucrurile s-au schimbat.

La summit-ul de la Varşovia ne-am lăudat. Din nou. Preşedintele Iohannis a plecat în capitala Poloniei cu gânduri mari. Alături de americani şi susţinătorii europeni, spera să obţină maximum de la Alianţa
Nord Atlantică în ura făţişă faţă de ruşi.

N-a fost să fie.

NATO a promis să întărească flancul nord-vestic al continentului european. Lituania, Letonia, Estonia şi Polonia sunt marii beneficiari ai laudei noastre de sine. Ei obţin şi armament, şi contingente militare NATO şi susţinere necondiţionată din partea mai marilor lumii occidentale. Pînă şi Rusia s-a arătat mulţumită de hotărîrile summitului, zicînd, doar cu jumătate de gură că, totuşi, va lua măsuri pentru reechilibrarea forţelor dislocate în Europe. Unde? Înspre partea sud-estică a continentului, unde, se pare, occidentalii au aruncat, din nou, doar rămăşiţele unui os aproape de… neros. E adevărat că, în Mare Neagră SUA şi, implicit, NATO au asigurat spatele prin mai vechea alianţă cu Turcia. România nu are are flotă, nu prea are armată marină şi terestră, aşa că se va mulţumi cu o unitate românească, pigmentată cu cîţiva străini. Nici măcar avocaţii noştri, Franţa nu şi-au arătat nemulţumirea. Jocurile fiind făcute, cum ziceam, cu mult înainte ca neamţul nostru preşedinte să grăiască, în stil românesc, cu o mare şi hotărîtă laudă de sine. Cît despre Vişegrad… De data asta am fost invitaţi. Şi, poate, vom face parte din organizaţia ce poartă numele vechiului „stat major” al conducerii Regatului Ungar. Zic, poate, pentru că… Ucraina este principala vizată. Sau, cu alte cuvinte, o bună parte din fosta Polonie, teritoriu mereu în dispută cu ruşii, sau sovieticii, dacă vă place mai mult.

Aşadar, nici Varşovia din acest an zbuciumat 2016 n-a reprezentat un mare succes românesc. De ce? Pentru că, încă nu ştim să ne… vindem. Dar ştim să ne plecăm capul, atunci cînd alţii stau drept şi-şi apără interesele cu toată vehemenţa. Şi chiar dacă a început să ne crească creastă adevărată, nu prea ştim cum s-o arătăm lumii.

Păcat!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.