Porcii

Radu VIDA

Arta de a negocia se face de către oameni pricepuţi. Cu înclinaţii deosebite pentru a putea gestiona o conversaţie, în perfectă cunoştinţă de cauză, cu cel pe care trebuie să-l convingă că, de fapt, şi tu exişti, şi tu vrei, şi tu poţi… Dar eşti dispus să laşi de la tine, dacă se conturează aşa-zisul avantaj reciproc. La modul simplist: mai pun şi eu, mai laşi şi tu, şi iaca-i bine!

Sigur, toată povestea asta cu simţul pentru afaceri, trebuie dublată de ştiinţa teoretică a managementului situaţiilor (de tot felul, ca să mă exprim neacademic) şi… triplată de o vastă experienţă în domeniul comerţului exterior.

S-a întîmplat că, după ’89, noile forţe politice au destructurat toate pîrghiile vechi ale negociatorilor internaţionali şi, sub pretextul putreziciunii comunismului, au înlocuit oameni hîrşîiţi într-ale gheşeftului cu alţii, cu tot felul de (alţi) politruci). Sigur, şi primii erau tot puşi de către partid, atîta doar că, în „focul luptei” nu numai că s-au călit, dar au căpătat şi acea experienţă, fără de care n-ai ce căuta la masa unor negocieri. Şi să mai ai şi pretenţia să fii băgat în seamă.

Nu ştiu, şi nimeni nu ştie, ce fel de înţelegeri s-au semnat cînd graba mare de a intra în UE ne-a pus în situaţia dificilă de a „trece prin Parlament” tot cîte o sută de reguli la o respiraţie, pe care, cică, le vom respecta. Iată că a venit vremea scadenţei şi, nu de puţine ori, occidentalii ne vîră sub nas textul: dar aţi semnat! Şi, chiar presupunînd că în problemele de… mîncărică am avut poziţii avantajoase, sîntem mereu şi mereu sabotaţi de cei care, zice-se, ne sînt parteneri, avocaţi, iubitori de… etc.

La început ne-au distrus crescătoriile de porci.Că nu-s conforme, că nu-s igienice, că… De la Timişoara, pînă la Glogoreştii de Cluj s-au pus beţe în roata acestor complexe de îngrăşare a porcilor. Dacă înainte de Balamuc, România exporta în draci, fără să lase autohtonului nici ureche pleoştită, nici coadă îmbîrligată, iată că după… n-am avut nici o şansă să mai vindem peste hotare. Fraţii noştri din UE, unde am fost băgaţi cu forcepsul, au opintit să ne găsească tot felul de bube… doar-doar ne-om rupe gîtul şi ne-om lăsa păgubaşi. Au apărut însă noi şi noi complexe de creştere şi îngrăşare a porcilor. Pe gustul şi la…indicaţiile lor! Rase zdravene, carne de calitate, prelucrare la standarde… Aşa că – pleosc! – a  venit invenţia cu trichineloza. Ba că-i clasică, ba că-i chiar africană, ba că nu gestionăm căcăreaza de la graniţele cu vecinii…

Şi ne-au fript-o!

De multă vreme, producătorii români nu mai pot exporta porci. Nici un Uniunea Europeană şi nici în ţări terţe. Doar pentru că au arătat cu degetul murdar spre noi. Şi toată lumea i-a crezut, s-au zburlit numai cînd auzeau de exporturi de carne.

Degeaba ne-am făcut temele!

Mai marii agriculturii de la noi to(ooo)t discută….discuţii cu comisarii evropeni. Şi, ca orice comisar, şi Vyentis Andriukaitis (cel care stă, gîb, pe sănătatea şi garanţia alimentară a Continentului) vorbeşte de deblocare, la un condiţional optativ de te doare gînditoriul! Care, nu-i aşa, se resimte în bugetele fermierilor noştri, ce au potenţial de export de carne porcină (Oamenii nu cerebelul, desigur). Dar ei, nu şi nu! Noi vorbim de porci şi ei o dau înainte cu dermatoza nodulară la… bovine şi probleme de ecarisare la crocodilii în aspic.  De ce? Simplu. Pentru că fermierii români (mă rog, ministerul de resort) n-a cerut, pe acest subiect, niciodată sprijin tehnic şi financiar de la UE.  În traducere: noi vă dăm medicamente scumpe şi credite să vă înecaţi amarul, iar voi puteţi să ne vindeţi ieftin (gratis, dacă se poate) porcii voştri.

Şi din această dilemă nu poate ieşi nici Nenea Iancu, săracu’!