Plăsmuiri

Radu VIDA

E sîmbătă, pare-mi-se, urmînd să ne bucurăm şi de o duminică de primăvară. Aşa că n-am să vorbesc nici despre dorinţa americanilor ce ar dori să nu fi murit peste 680 de copii sub 11 ani în urma unor atacuri armate, nici de dorinţa chinezilor de a dezvolta internetul, interzicînd site-urile care aduc atingere conducătorilor ţării. În loc de relativitatea drepturilor omului, mărturisesc că îmi place mai mult să plăsmuiesc şi să reconstitui. Să mă pun, cu alte cuvinte, în… pielea mea sau a altora şi să ghicesc: ce s-ar fi întîmplat, dacă. Renunţ la semnul întrebării şi al mirării, doar pentru că, repet, e un sfîrşit de săptămînă în care merită să ne relaxăm.

Şi, de ce nu, să visăm cu ochii deschişi.
Să luăm toiagul oferit de New Kopel Group, o societate de leasing operaţional, şi, şontîc-şontîc, să străbatem dincolo de ariditatea procentelor şi a cifrelor. Şi să descoperim nebănuitele fire ce leagă existenţa noastră de dorinţă şi putinţă. Să plonjăm, aşadar, în provizoratul acesta neomogen şi să ne lăsăm purtaţi de aripile visului.

Auziţi?
68 la sută dintre noi intenţionează să achiziţioneze o nouă maşină. Să… cumpere, dacă e să folosim un limbaj de… bumbac, în loc de cel de lemn. Iar pentru a cumpăra… e nevoie de bani. Sondajul amintit spune că 30 la sută dintre respondenţi preferă (subliniaţi, vă rog!) preferă, deci, să plătească în numerar. Nu vreau să facem ari’metică şi să adunăm două salarii bune, să scădem cheltuielile diurne şi să vedem în cît timp sîntem capabili să cumpărăm o limuzină, cu banii jos, cum se spune, o maşină. Din alea străine, că cele româneşti fac rău, se pare, la garamaţa şi pitpalacul săracului. Aş putea în schimb să vă spun, aşa cum spune sondajul, că 28 la sută preferă creditul, iar 11 la sută contractul de leasing. Totul la… condiţional şi optativ, pe deasupra.
Dacă acest sondaj a fost realizat pe post de… reclamă mascată, nu mai spun nimic. Agresivitatea comerţului îndreptăţeşte, oarecum, să lase libertatea vînzătorului să procedeze în aşa fel încît să nu rămînă cu marfa în stoc. Dacă, însă, sondajul se pretinde unul sociologic, în care marja de eroare dă garanţia că lucrurile se apropie de adevăr, iar rezultatele îndreptăţesc la o corectă evaluare a pieţii (în cazul nostru auto), atunci trebuie să spun că în spatele cifrelor din acest sondaj n-au găsit decît o jalnică… fabulă. Exemple? Păi, 97 la sută din respondenţi au spus că au deja o maşină în familie. Şi tot ari’metica ar trebui să ne confirme că doar 3 la sută sînt cei care aspiră la încă o maşină? Sau că toţi ăştia şi-ar lua (încă) o maşină nouă?

În fine:
Operatorii chestionarului amintit au pus şi o altă întrebare, la care 33 la sută au răspuns că programul „Prima maşină” ar trebui extins şi să acopere şi maşinile second hand. De… first class, nu-i aşa? Dar cum rămîne cu maşina nouă?
Am auzit acu’ cîteva zile o altă tîmpenie: că maşina second hand, străineză, bineînţeles, e mai bună decît maşina nouă românească! Nu mă dau patriot în stilul personajelor lui Conu Iancu, dar nici nu pot să nu remarc, parafrazînd, că o maşină nouă, e o maşină nouă! Chiar şi aia… germană! Şi, cînd e de mîna a doua, poate să fie şi de a… treia, iar costurile într-un Service sînt infinit mai mari decît la o maşină, poate ceva mai modestă, din toate punctele de vedere, inclusiv la preţ, faţă de o balivernă a nu ştiu cui, trecută din proprietar în proprietar şi ajunsă la cheremul dealerului modern (citiţi, vă rog, bişniţar!), care nu caută decît să tragă basca pe ochii cumpărătorului.
Prinde orbul, scoate-i… ştiţi dumneavoastră.