Nu “oameni noi”, ci oameni competenţi!

Ilie CĂLIAN

CALIANDe circa 70 de ani, populaţia României s-a dovedit a fi cea mai aptă pentru manipulările ideologice de trei parale. Nu o să vorbesc despre ticăloşia celor care au băgat în puşcării mulţime de oameni care credeau că “vin americanii”, deşi Anglia şi SUA vînduseră întreg Estul Europei ruşilor lui Stalin – sau sovieticilor. Mii de naivi au căzut în această capcană. Mii de oameni n-au înţeles că cei paraşutaţi în munţi erau foşti prizonieri de război în lagărele naziste, de care societatea “democratică” din SUA voia să scape – aşa că îi umpleau de armament, muniţie şi explozibile, pentru a fi prinşi şi, apoi, supuşi legii glonţului, de după război. Iar intoxicarea a continuat. Să ne amintim pe fugă – de minunatul nostru prim-ministru Petre Roman, care a anulat legea patrimoniului naţional, pentru ca anumiţi ticăloşi să scoată din ţară o mulţime de valori naţionale, pe care nu le vom recupera niciodată; de distrugerea întregii industrii naţionale, pentru că ar fi fost doar o grămadă de fier vechi; de distrugerea ceapeurilor – pentru că “ştiu ţăranii ce să facă cu pămîntul” ş.a.m.d. Să ne amintim de alţi conducători de guvern sau ţară, care ne-au prostit cu privatizarea -privatizare pe un dolar, dar numai în favoarea unor firme străine; care au refuzat neimpozitarea profitului reinvestit, pentru ca nu cumva vreun mic investitor român să poată ajunge să concureze cu investitorii străini – pe care nu-i mai interesa să investească din profit; de cei care au impus un model de impozitare care nu se mai aplică în Occidentul capitalist – anume, cota unică de impozitare. (La occidentali funcţionează impozitul progresiv şi, mai ales pentru persoanele fizice, anumite reduceri din impozitul global, pe baza bonurilor fiscale (ceea ce obligă fiecare vînzători de bunuri sau servicii să dea bonuri, adică să se înregistreze ca producători de venit/ profit la Fisc).

Mai nou, nu chiar nou, ci de pe vremea cînd Băsescu şi-a întors hainele pe dos şi a trecut de la partidul socialist (“cel mai de stînga” din România) la partidul popularilor, trăim alt tip de intoxicare. Bineînţeles, nici oamenii din partidul său, nici populaţia din care se constituie electoratul, n-a reacţionat normal la eveniment. Cum adică?! Peste noapte, partidul pe care l-am crezut de stînga devine de dreapta?! Nicio problemă: la o populaţie lipsită de elementarea cultură politică şi economică nu se pune problema să-ţi faci griji din cauza tîmpeniilor pe care le spui ori le practici. Aşa se face că, tot de pe vremea lui Băsescu – marele adversar al Parlamentului, adică a însăşi esenţei democraţiei – s-a lansat (sau acesta a lansat) ideea înnoirii clasei politice. O aiureală la care a “muşcat” aproape întreaga populaţie de bibani lacomi, cum ştiu pescarii. Lacomi de ce?! De bucuria de a afla că a murit capra vecinului.

S-o luăm băbeşte. În funcţiile de conducere trebuie să ajungă oameni nu doar cinstiţi, dar şi competenţi, experimentaţi, profesionişti. Ori, competenţa, experienţa, profesionalismului nu corespunde oamenilor “noi”: cer timp, muncă verificare a performanţelor.

Dacă nu mă credeţi în această discuţie de principiu, mă văd obligat să apelez la exemple – deşi sînt împotriva lor şi prefer siguranţa principiilor, sprijinite, cel mai adesea, de date statistice. (Dacă îmi daţi două exemple din UE, eu vă dau alte patru contraexemple!) Ia să vedem ce s-a întîmplat în minunatul nostru oraş Cluj-Napoca. Păi, din 1990 încoace, nu am avut niciun primar care să fi avut o oarecare experienţă de conducere (managerială, i se spune azi). Nici Funar, nici Boc, nici Apostu n-au condus, înainte de a fi primari, vreo mare instituţie, vreo mare fabrică ori combinat industrial – sau măcar vreo mare universitate. N-au avut nici cea mai mică experienţă “managerială”, ci s-au “calificat la locul de muncă”, precum cei aduşi la Clujana, CUG, Carbochim etc. – numai că aceştia ajungeau în oarecari posturi modeste, dar nu directori de fabrică ori combinat. Evident, afirmaţia mea este valabilă şi pentru preşedinţii de consilii judeţene.

Dar consilierii locali şi judeţeni?! Normal ar fi ca noi, alegătorii, să votăm liste de partid, în care nu contează ordinea în care au fost aşezaţi candidaţii, ci, după ce s-a văzut cîţi consilieri poate să aibă un partid, acesta să-şi stabilească el însuşi consilierii, conform competenţei fiecăruia, în funcţie de comisiile de specialitate. V-aţi gîndit ce înseamnă cuvîntul “consilier”? Înseamnă, în primul rînd, un om de o specialitate, capabil ca, în domeniul respectiv, să se pronunţe cu autoritatea specialistului. Mai mult, consilierii locali şi judeţeni nu doar dau “sfaturi” preşedinţilor, respectiv primarilor, ci chiar au drept de decizie – deci, cu atît mai mult, ar trebui să fie oameni cu experienţă într-un anumit domeniu. Atunci – cum stăm cu oamenii “noi” – lipsiţi de minima experienţă strict profesională şi de conducere – de “management” cum se spune azi? De-a lungul a peste un sfert de veac, am văzut rezultatele acestui fel de a numi mereu “oameni noi”. Afurisiţilor comunişti nu le-au trebuit 26 de ani ca să înţeleagă că, în locul activiştilor de partid, trebuie puşi ingineri şi economişti, profesionişti dovediţi drept competenţi, în urma unor riguroase selectări ierarhice. Că vor mai fi fost şi “pile” – nu neg. Numai că nici “pilele”, nici “neamurile” nu erau suficiente ca să ajungi director de uzină, de combinat sau de şantier de hidrocentrală.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.