Ce jocuri face preşedintele Iohannis?

Ilie Călian

Problema modificării legii electorale după voia “noului” PNL – adică două tururi de scrutin, în loc de unul singur, pentru alegerea primarilor – pare să fie tranşantă, cel puţin din partea Guvernului condus de “tehnocratul” Cioloş. Acesta a repetat clar că guvernul său nu-şi poate permite să înlocuiască, în fapt, majoritatea parlamentară – ceea ce este absolut corect, de vreme ce nu a fost numit pe baza acesteia, ci doar a unui consens conjunctural.

“Noul” PNL o ţine una şi bună – şi a devenit de-a dreptul penibil! – cu modificarea legii, cu doar cîteva luni înainte de alegerile locale, după ce legea actuală fusese votată în Parlament cu o largă majoritate, inclusiv cu sprijinul parlamentarilor partidului care azi vrea s-o schimbe. Iar motivul se vede cu ochiul liber: “noul” PNL nu mai are garanţia că ar avea un succes confortabil la aceste alegeri.

Repet: din punct de vedere democratic, este preferabilă formula a doua tururi – ba, am putea, la nevoie, existînd cît se poate principiul legitimităţii, să cerem trei sau chiar patru tururi. Teoretic, asta ar asigura că primarul a fost ales cu votul cît mai multor curente de opinie. Asta e doar teorie, pentru că în practică ar apărea riscul ca alegătorii să se plictisească de dezbateri sterile şi de prea multe chemări la urne şi să nu se prezinte la vot, adică să ne întoarceam la acelaşi număr de consensuri ca şi în cazul unui singur tur.

Numai că problema reală şi presantă nu este tipul de alegeri – nici măcar nevoia de a revedea întregul sistem electoral, de sus pînă jos, ca şi organizarea administraţiei publice locale, judeţene şi naţionale -, ci un lucru mult mai simplu: nu se schimbă regulamentul în timpul jocului, după dorinţa uneia dintre echipe. Că, iniţial, această formulă a convenit majorităţii parlamentare – aceasta este un fapt clar. Ruşinos, pentru “noul” PNL, este faptul că încearcă să-şi rezolve frustrările prin intermediul unui guvern “tehnocrat”. Dar de ce să fie Cioloş un “nou” liberal deghizat, dar manevrat de păpuşarii Blaga şi Gorghiu?! De ce să-şi compromită credibiliatea – atîta cîtă are?! Să fie, oare, acesta preţul pe care îl are de plătit celor din “noul” PNL pentru instalarea sa în fruntea Guvernului?!

Păi, nu poate fi chiar aşa! Să nu uităm două lucruri: PSD nu s-a cramponat de rămînerea la guvernare, aşa că nici măcar n-a şoptit, fie şi de formă, numele altui prim-ministru în locul lui Ponta, şi, apoi, n-a mişcat un deget pentru a discuta în Parlament o moţiune simplă ori o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Cioloş. Aşadar, Guvernul “tehnocrat” există – şi, cu siguranţă – va rămîne pînă la toamnă – nu datorită “noului” PNL, ci datorită PSD, UNPR, ALDE şi UDMR, exact cei care susţin menţinerea legii electorale aşa cum este.

Dar preşedintele Iohannis? Vă amintiţi că “noii” liberali se cam răţoiseră la Klaus Iohannis, pentru că nu le-ar fi pus pumnu-n gură adversarilor lor? S-a ajuns pînă acolo, încît Iohannis a afirmat că şi el ar fi de acord cu alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Numai că s-a oprit la atît. E firesc să ne întrebăm de ce a făcut-o. Adică de ce a lăsat, din nou, impresia că, numindu-l pe Cioloş prim-ministru, a făcut jocul “noului” PNL, impresie atît de puternică, încît şi fruntaşii acestui partid au ajuns s-o creadă. S-o creadă atît de tare, încît ei se consideră, oarecum, stăpînii lui Cioloş şi-i cer acestuia să schimbe toate persoanele din structurile ministerelor, agenţiilor şi prefecturilor, pentru a-i înlocui pe realii ori presupuşii pesedişti cu “noii” liberali. În acest sens i s-au adresat şi lui Iohannis. Numai că Iohannis – preşedintele adus de valul “noului” PNL – s-a diferenţiat de aceştia şi face alte jocuri. Ce fel de jocuri? Să fi fost “ales” Iohannis de înfocaţii alegători ai “noului” PNL? Păi, dacă este aşa, de ce s-ar teme Blaga şi Gorghiu de perspectiva alegerilor?! Dacă ar fi adevărat că există un atît de puternic curent antipesedist, de ce acesta nu i-ar mătura pe candidaţii PSD cum l-au măturat pe Ponta?! S-au pe Iohannis nu l-au votat, în realitate, antipesediştii şi proliberalii, ci au lucrat alte forţe, care-l doreau neapărat pe Iohannis?! Forţe care, “printre altele”, i-au obligat pe “vechii” liberali să-şi renege ideologia, partidul, preşedintele şi alianţa europarlamentară…