Patriarhul Daniel: Anul Nou civil ne cheamă la sfinţirea timpului

Anul Nou civil ne cheamă la sfinţirea timpului, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvîntul de învăţătură rostit vineri la Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare din Catedrala Patriarhală, informează AGERPRES.

„Anul Nou civil ne cheamă la sfinţirea timpului, la folosirea lui pentru a ne apropia de Dumnezeu cel Unul Sfînt, care e mai presus de timp, dar care din iubire de oameni s-a făcut om şi a vieţuit în timp, în lume, Mîntuitorul Iisus Hristos, Împăratul Veacurilor”, a spus patriarhul.

El a explicat că Anul Nou civil, spre deosebire de cel bisericesc, marcat la 1 septembrie, este sărbătorit la 1 ianuarie şi a îndemnat la săvîrşirea de fapte bune. „Numele lunii ianuarie vine de la zeul roman Ianus, care avea două feţe, una orientată spre trecut şi alta spre viitor. Şi de aceea, la 1 ianuarie ne întrebăm ce am făcut bine în anul care a trecut şi ce bine vom săvîrşi în anul în care am intrat. Deci, noi nu trebuie să fim cu două feţe, în înţelesul duplicitar, ci să ne gîndim la trecut şi să preluăm din trecut ceea ce a fost bun şi să continuăm şi în prezent şi în viitor. De asemenea, să săvîrşim în prezent şi în viitor fapte bune spre slava lui Dumnezeu şi spre-a noastră mîntuire”, a spus patriarhul Daniel.

Întîistătătorul BOR a urat tuturor „ani mulţi şi binecuvîntaţi cu sănătate şi bucurie”, iar celor care poartă numele de Vasile sau Vasilica şi derivate ”ani mulţi cu sănătate şi bucurie şi ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună”.

Totodată, în cuvîntul său, înaltul ierarh ortodox a desluşit înţelesurile duhovniceşti ale sărbătorilor zilei de 1 ianuarie – Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului şi Sfîntul Vasile cel Mare.

El l-a caracterizat pe acest mare ierarh drept „un gigant, un uriaş al spiritului, o mare personalitate”. „Sfîntul Vasile cel Mare este în primul rînd un păstor-învăţător, mare tîlcuitor al Sfintei Scripturi”, a mai spus patriarhul.

Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare se săvîrşeşte de 10 ori pe an: 1 şi 5 ianuarie, 20 şi 27 martie, 3, 10, 17, 28 şi 30 aprilie, 25 decembrie.

***

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Sfîntul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, cîţiva dintre ei fiind trecuţi în rîndurile sfinţilor. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mîntuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol şi la Atena, unde leagă o strînsă prietenie cu Sfîntul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde duce o viaţă de asceză şi rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri şi schituri din Egipt s-a întors în Pont şi a redactat prima sa scriere privitoare la viaţa de obşte din mănăstire, numită ‘Regulile vieţii monahale’.

În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducîndu-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastoraţia pe care o începe a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi, organizînd renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de ‘Vasiliade’. Deosebit de energice au fost însă şi misiunile sale pe tărîm spiritual, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcîndu-se în acţiunile sale de combatere a unor eretici şi de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.

Sfîntul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stîlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinţă în istoria creştinismului universal. Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică profundă, precum ‘Contra lui Eunomiu’ sau ‘Despre Sfîntul Duh’, lucrări ascetice, ca ‘Regulile vieţii monahale’, ‘Despre judecata lui Dumnezeu’, comentarii, ca ‘Omilii la Hexameron’, numeroase cuvîntări şi epistole. A avut o contribuţie deosebită la structurarea slujbelor bisericeşti, alcătuind o Sfîntă Liturghie ce-i poartă numele.