Ponta este obligat să fie, în continuare, “liberal”

Ilie CĂLIAN

Guvernul Ponta a făcut, săptămîna trecută, a doua rectificare bugetară pe acest an. Primul ministru a declarat că Guvernul a oferit bani tuturor instituţiilor care au cerut, pentru că “sîntem, în continuare, pe excedent bugetar” – ceea ce înseamnă că, în pofida tuturor cheltuielilor făcute cu salariile etc., a reducerilor de TVA şi a unor taxe, respectiv a unor creşteri de venituri la felurite categorii socio-profesionale, ori de alte tipuri, şi a scăderii unor taxe, “vom rămîne în ţinta de 1,86%, convenită cu instituţiile financiare internaţionale şi în bugetul de stat”. Ceea ce înseamnă o încurajare pentru continuarea programului de reduceri de taxe şi impozite în 2016. Desigur, FMI încă nu este absolut convins că e bine să mai reducem povara fiscală, inclusiv TVA pentru produsele alimentare şi unele activităţi economice şi comerciale, speriat că, poate, nu ne-am putea încadra într-un deficit de 3%, cît îl vrea UE. Dar despre faptul că unele importante ţări din UE depăşesc acest deficit, de ce finanţele internaţionale şi ale UE nu suflă o vorbă?! Nici despre faptul că acele ţări – ca şi ansamblul UE – nu au un ritm de creştere identic cu al României?! Ca să fiu explicit: aplică şi ei principiul “Să moară capra vecinului”. Este absolut evident că marilor trusturi economice şi financiare internaţionale nu le convine să scape din mînă o vacă bună de muls.

În acest context, nu este de mirare că dinspre Opoziţia “noului” PNL şi a recentului MP (fostul PMP, al cărui preşedinte este eternul Traian Băsescu, ăla care a zis că nu se va mai întoarce în politică), au continuat criticile la adresa Guvernului Ponta. Nu că aş dori să-l apăr pînă-n pînzele albe (nici pe Ponta, nici guvernul său, nici coaliaţia sa). Dar, întotdeauna, cînd critici ceva, trebuie să ai un minim de argumente credibile – dincolo de eterna cerere ca premierul (sau vreun ministru) să-şi dea demisia – specialitatea genialei doamne Alina Gorghiu. Este vorba, deci, de argumente. Alt genial, ministrul de finanţe de pe vremea lui Boc, critică guvernul pentru că, la această nouă rectificare, n-a alocat bani pentru investiţii. Să fie clar: orice om cu oarecare cunoştinţe în domeniu ştie că, la final de exerciţiu bugetar, e păgubitor să arunci bani pentru investiţii: în două luni nu se poate face, practic, ceea ce nu s-a făcut în zece. Şi mai aberantă este criticarea Guvernului Ponta pentru că, prin această rectificare bugetară, nu a alocat bani pentru “infrastructură”, pentru autostrăzi. Fireşte, orice om cît de cît informat ştie că în noiembrie şi decembrie nu se mai lucrează aproape deloc în materie de şosele şi autostrăzi. Mai mult, “avem” minunatul exemplu al autostrăzii Orăştie – Sibiu, care trebuie descopertată şi refăcută de la opt metri adîncime, după ce un constructor şi-a bătut joc de banii primiţi şi de lucrările neverificate la timp de către specialiştii CNADR – boală veche şi pe care actualul Guvern va trebui s-o rezolve nu cu mijloacele chirurgiei moderne, cu ci fierul roşu.

Din păcate, acuzele la adresa Guvernului Ponta sînt penibile şi nu vizează probleme economice reale. Una dintre cele reale este extrem de importantă: ce se întîmplă cu sumele de care a beneficiat populaţia (şi, parţial, patronatul) prin reducerea TVA la unele alimente? Adică, doar a crescut consumul?! Problema este complicată. Ni se arată că, în septembrie, economisirea în bănci (şi a persoanelor private, şi a firmelor) a crescut doar cu 06% faţă de luna anterioară – în condiţiile unei inflaţii de minus 1,4% (sper să nu greşesc cifra). Desigur, o ştim, populaţia României, în ansamblu, nu are “cultura economisirii prin bănci” – dar o învaţă. O învaţă prea încet, ori nu are destul cheag? Şi una, şi alta. Pe scurt: relaxarea fiscală nu a condus – încă! – la o stimulare a producţiei interne, sau pentru “intern”. Va conduce, în etapa a doua, de anul viitor, la creşterea economisirii, cu efectul ei firesc, pentru bănci – relaxarea creditării şi stimularea împrumuturilor pentru investiţii?! Ei, bine, pînă să vină la guvernare o echipă cu adevărat liberală, interesată de stimularea potenţialului capitalului intern, a investitorilor autohtoni (“Prin noi înşine!”, cum ziceau vechii liberali), nu putem decît să sperăm că, în ultimul său an de guvernare, actuala coaliţie va continua să aplice programul USL, acela al măsurilor liberale de stimulare a producţiei autohtone. Altfel, relaxarea fiscală şi stimularea consumului ne vor duce la creşterea dezechilibrului dintre cererea internă şi oferta internă, dintre import şi export.

Mă “distrează” ambiţia unor parlamentari de a impune marilor magazine ca peste 51% din produsele alimentare să fie de origine autohtonă. Păi, sînt în stare agricultura şi industria alimentară româneşti de o asemenea performanţă – la preţuri concurenţiale?!