Noul an şcolar?! Acelaşi fariseism al dascălilor!

Ilie CĂLIAN

CALIANA început noul an şcolar şi, ca de fiecare dată, se emit felurite opinii despre învăţămînt. Fireşte, una-ntr-una trebuie să-l tot “reformăm” – de la guvern la guvern, de la ministru la ministru, de la preşedinte la preşedinte.

Una dintre problemele discutate a fost stabilirea vacanţelor şi a începerii anului şcolar. Aflăm de la ministrul Educaţiei că 61% dintre părinţi n-au fost de acord cu începerea şcolii de la 1 septembrie. Eu mă îndoiesc că vor fi fost consultaţi toţi părinţii, iar aceştia îşi vor fi spus părerea după o serioasă chibzuinţă. Mai important este altceva: cică s-ar fi primit “semnale” dinspre asociaţiile de turism cum că lor le convine începerea anului şcolar la 15 septembrie, pentru că au programul acela ieftin, de toamnă, pentru extrasezon, şi i-ar pierde pe acei părinţi care ar vrea să-şi ia copiii cu ei. Să ne înţelegem: numărul acestor părinţi şi copii este mic, raportat la întreaga populaţie şcolară. Îmi imaginez că părinţii de la ţară ar avea altă opţiune: anume, să-i mai pună pe copii la treabă, la cules de una-alta. Dar, să fie clar: învăţămîntul nu a fost inventat pentru a asigura surse de venit supli-mentare pentru patronii din turism. Pe de altă parte, dacă, la vremea sa, Spiru Haret (că tot ne raportăm toată vremea la el) se va fi gîndit şi la faptul că, pe atunci, copiii aveau o reală contribuţie la munca ţăranilor, astăzi agricultura nu se face cu copii, ci cu tractoare şi maşini agricole.

De fapt, problema esenţială este simplă. Trebuie să răspundem la o întrebare: pentru ce, sau în folosul cui – s-a “inventat” învăţămîntul? Aflu – zi de zi, an de an – că problema esenţială a învăţămîntului românesc ar fi “motivarea” cadrelor didactice. Pe româneşte: să le crească salariile dascălilor. Să fie clar: învăţămîntul, de cînd e lumea, nu s-a “inventat” ca să dea salarii cuiva, ci ca să fie de folos societăţii. Acum aflu că prim-ministrul Victor Ponta promite pentru viitorii dască-li începători un salariu de 1.900 de lei – urmînd ca, pentru unul la sfîrşit de carieră, să ajungă la peste 4.000 de lei. Nu vreau să moară capra vecinului, dar îmi pun o întrebare: dincolo de reala performanţă a creşterii economice excepţionale în timpul guvernării sale şi dincolo de performanţa de a fi plătit datoria către FMI (pe care a făcut-o, iresponsabil!, Băsescu) avem posibilitatea asigurării din buget a unor ase-menea creşteri salariale?! Vreau să zic: economia reală, adică economia privată, poate da atîţia bani la buget? Mai exact: rămîn suficienţi bani pentru a fi plătiţi “onorabil” şi salariaţii care produc banii reali – aceia care, din impozitele pe profit, pe dividende, pe salarii şi cotele plătite de patronat… – altfel spus: poate patronatul privat să pro-ducă un asemenea profit, încît să asigure gogomănia creşterii incomensu-rabile a salariilor în sectorul bugetar?!

Revin asupra altei aiureli pe care o aud mereu – nu doar din partea unor lideri sindicali, bine garnisiţi şi cu salarii de la stat, şi cu indemnizaţii de la sindicatele lor. Nu e o discuţie despre veniturile din felurite “domenii” (prin acest cuvînt, sugerez un anume feudalism, mai

periculos decît al aşa-zişilor “baroni”), fără să apară vreun lider sindical care să ceară 6% din PIB. Mai nou, cea mai incultă dascăliţă “necalificată” şi cea mai proaspătă infirmieră cer 6% din PIB pentru Învăţămînt, respectiv pentru Sănătate. Dacă le întrebi ce e ăla PIB, constaţi
fie că, dacă sînt cît de cît cinstite, dau din umeri, fie că, cu gura mare, spun prăpăstii despre PIB. N-o să explic acum şi aici cum se calculează PIB-ul şi din ce se compune. N-o să insist nici măcar asupra faptulului că, atunci cînd se face bugetul pe baza PIB-ului de anul viitor, acest PIB este doar o estimare a ceea ce ar putea fi: blana ursului din pădure.

Spun doar că discuţia pe bază de procente este o prostie: dacă mergi la un magazin, plăteşti cu sume exacte, nu cu procente din cîştig! Vă rog să observaţi că – chiar dacă nu ştiţi structura PIB, constataţi că e “brut” şi nu e “net”. Apoi, ar trebui să pricepeţi că PIB nu este identic cu sumele de bani care vin la bugetul statului din impozitele şi taxele naţionale. N-am auzit niciun lider sindical – şi cu atît mai puţin vreo profesoară genială – care să spună că învăţămîntul are ne-voie de o anume sumă de bani – calculată exact. În primul rînd, nici pînă la această oră, dascălii, în frunte cu minunatele lor sindicate, nu par să înţeleagă că şcolile (clădirile, cu tot ce înseamnă întreţine-re, renovare, lucrări de introducere a apei şi canalizării etc.) depind de primării şi nu de Ministerul Educaţiei. Motivul e simplu. Ai pe tine un palton? Poţi cîrîi împotriva Guvernului! Îl dai jos – şi continui a cîrîi împotriva ministrului. Dar cînd ajungi la maieu sau sutien, adică la primar, nu cumva te ia cu frig?! De-aia toţi gargaragii şi toate fu-fele sindicale se răzvrătesc împotriva guvernelor, dar tac chitic în privinţa realilor “ordonatori de credite” – primarii.

Ce-ar fi dacă domnii lideri de sindicat ne-ar spune cîţi bani trebuie pentru construcţia de şcoli, întreţinerea şi renovarea lor, introducerea apei şi canalizării şi instalaţiilor igienice – toate din banii primăriiilor – şi care sînt banii pe care trebuie să-i dea minis-terul, într-o perspectivă multianuală? Vă răspund eu: habar n-au! Sînt buni doar să clămpănească, pentru a fi realeşi. Trist este că exact ace-laşi limbaj şi aceeaşi vedere cu capu-n straiţă o au şi 99% dintre ca-drele didactice.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.