Jalnic

Radu VIDA

Am… furat titlul editorialului de astăzi de la cei care, practic, ne conduc: Parlamentul. Iar aprecierea aparţine doamnei/domnişoare Alina Gorghiu şi lui Liviu Dragnea, care au fost de acord că aşa nu se mai poate. Că trebuie comisie de reformare.

Cel mai înalt forum al democraţiei româneşti de află, aşadar, într-o imensă balegă. Nu de azi, de ieri, ci de 25 de ani! Unii, de pe margine, cum ar veni, au tot atras atenţia că originalitatea democraţiei din Ţărişoară nu are margini. Şi că dă de-a dreptul în autocraţie… colectivă. Dar, cu cît erau criticaţi mai mult, cu atît se îmbăţoşa spurcovnicul din ei, iar parlamentarii, strîns uniţi în jurul potlogăriilor mai mari sau mai mici, sfidau orice încercare de reformare a instituţiei.

Acu’ se schimbă macazul.
Nu-i chiar înţelegerea USL, dar coabitarea ciudată, să recunoaştem, dintre PNL şi PSD a ridicat şi această problemă.Şi, ca să nu rămînă acolo, sus, la aerul rarefiat al celor care au plecat de jos, dar s-au îmbătat cu ozonul din înalturi, un preş. şi un copreş. iau problema în mînă. Şi n-o mai lasă, zic ei, pînă cînd nu se face comisie, grup de lucru, document, gata pentru dezbateri furtunoase. Ca la… ştiţi dumneavoastră, la patruţopt, după cum ne învaţă Nenea Iancu.

Puţulirea imaginii Parlamentului – hotărît lucru – n-ar trebui să fie subiect de mişto. Dar felul în care s-au manifestat iniţiatorii mă face să cred că este doar praf în retina alegătorului. Orb, şi aşa, datorită inculturii crase, a instumentelor manipulatoare folosite de partide şi, mai ales, a matrapazlîcurilor la care recurg aleşii.

Da: e nevoie de un Cod de conduită. Da: e nevoie de un circuit legislativ mult mai coerent. Da: e nevoie de un set de principii care să ghideze viaţa instituţiei şi a parlamentarilor. Dar, toate acestea nu se pot face cu oameni de nimic. Care nu respectă nimic. Iar atunci cînd conducerile partidelor promovează, în funcţiile de candidaţi, personaje jalnice, cu nimic deosebite de creionările marelui Caragiale, atunci reforma sistemului parlamentar este cu siguranţă sortită eşecului.

Şi, pînă la urmă, nu-i vorba numai de parlamentari. În primul rînd, partidele ar trebui să-şi facă curat prin ogradă. Oricum, puterea corupe. Iar dacă, din start, trimiţi în forul legislativ oameni cu ştampilă de pungaşi, se cheamă că nu-i a bună. Cum poate să fie măcar om de treabă un deputat, dacă, în spatele lui, preşedintele partidului este traseist şi participant DNA? Şi cum îi stă capul unui senator la legile pe care trebuie să le pritocească, dacă el are de recuperat un sac de bani, mult mai mulţi decît a dat ca să fie promovat spre fruntea listei de alegători? La toate astea, dacă se mai adaugă şi inşi fără pregătire temeinică în specialitatea de bază şi iniţierea politică măcar superficială, este inutil să consumăm timpul şi energia nici unei comisii. Şi nici să păcălim alegătorul că, data viitoare, să spunem, vom avea un Parlament mai eficient, oameni foarte bine pregătiţi, care concurează cu alţi oameni foarte bine pregătiţi, cu intenţii dintre cele mai bune faţă de alegătorii pe care-i reprezintă.

Şi încă ceva: Parlamentul trebuie să reflecte o proporţie rezonabilă, în aşa fel încît să acopere reprezentarea întregii populaţii a României. Supradimensionările sau, din contră, croitul strîmt (din burtă şi minte perversă de Poppey-marinarul, spre exemplu) nu aduc nimic bun. Iar calitatea umană ar trebui să primeze. Altfel, ne trezim cu mîna în oliţa de noapte şi spunem, cu tristeţe, că iar am visat oniric la primenirea clasei politice.
Jalnic…