PENTRU TOATE ANOTIMPURILE VIEŢII

 IM-Corpodean---Am-gasitO desagă de poeme pentru toate anotimpurile vieţii – cam asta cuprind cele două recente volume publicate de Ioan Mircea Corpodean, AM GĂSIT şi RUGĂ, ambele la Casa de Editură Dokia din Cluj-Napoca. De la volumele anterioare – Chemare (2008), Drum (2012), Clipe (2013) –, în care se întrevedeau zvîcniri ale unui efluviu liric încă nu îndeajuns de strunit, iată-ne acum într-un moment în care putem desluşi mai îndelungă şi mai elaborată căutare, mai multă esenţă, mai multă comuniune între idee şi cuvînt, o mai susţinută apropiere de poezie. Ioan Mircea Corpodean, în neastîmpărul său de a „prinde” clipa din clepsidra timpului, pare a fi înţeles că poezia e un act de explorare, de construcţie, de aşezare a cuvîntului la locul potrivit. Ca în „Am găsit: Am găsit cuvinte/pentru a scrie poeme,/am găsit cuvîntul iubire,/am găsit cuvîntul dragoste,/am găsit cuvîntul bucurie,/am găsit aceste cuvinte/în care eşti şi tu,/Laura!” Tînjind mereu către marea iubire, vis iluzoriu, poetul se confesează cu o detaşare împăcată cu lumea în „Momente: Am ieşit/din mine/pentru/a vedea/umbra/mea.(…) Am nevoie/să dorm/pentru a visa/şi cu ochii închişi/viaţa e vis/şi visul e viaţă”. E un liric reIM-Corpodean---Rugaflexiv, de o ironie blîndă ori amară, care „aterizează” în cotidian, lapidar şi solemn: „Acolo: În încăperea caldă/cu oameni calzi/la suflet/şi frumoşi la chip./Într-o redacţie,/într-un Cluj/frumos/precum noi./Cu voi am fost,/Cu voi voi fi./Cîtă încîntare,/Cîtă bucurie./Am fost cu voi./Voi fi cu voi/în orice redacţie/veţi fi”. Încolo, „Lupul”, „Vis”, „În pădure”, „Sînt prieten cu pădurea”, „Drum”, „Gheaţa”, „Florile”, „Timp” ş.a. – frînturi de viaţă şi de vis, imagini presărate cu poezie.

Celălalt volum, RUGĂ, trimite, aparent, la poezie religioasă şi aşa ar şi putea fi percepută, dacă avem în vedere invocarea susţinută a divinităţii. „Rugă: Fi-vom/împreună/aşa cum TU/ai dorit./Sînt cu Tine,/DOAMNE!/Deci fericit/ sînt./Te-am căutat/în icoane,/în biserică/în rugăciune”… De aici, însă, ajungem la o poezie a şoaptelor şi a rememorărilor, în care sînt strecurate, destul de convingător, precepte moral-religioase precum disponibilitatea de a dărui, de a te smeri şi a te căi, de a regreta cu sinceritate şi de a spera în mîntuire, de a-ţi iubi aproapele precum pe Cel de Sus, pentru că El e iubire: „Dragoste: Dragoste dăruieşti/dragoste primeşti./Iubirea adevărată/nu se vinde,/nu se cumpără./Iubirea adevărată/e veşnic curată./Sînt emoţionat/acum cînd scriu,/aşa cum au fost/şi părinţii mei,/cînd au semănat iubire.(…) În lumea visurilor/vei găsi iubire./Nimic din ceea ce /se construieşte/din iubire/nu piere”… În aceeaşi cheie, „Declaraţie: …Şi totul va deveni/un cîmp cu flori./Să le culegem,/sînt plante de leac./Leacul care vindecă/e întotdeauna/IUBIREA DE DUMNEZEU”.

Titluri scurte, seci, dar încărcate de trăire conduc în universul unei poezii cu o propensiune către o stare continuă de romantism. La orice vîrstă şi în orice anotimp.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.