Consecinţele unei rezoluţii

RADU VIDA

radu vidaCred cu toată convingerea că, a 69-a Adunare Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite ar trebui să rămînă în memoria generaţiilor. Este momentul cînd, la modul cel mai serios, şi în cadrul organizat al unui for mondial recunoscut de toate statele, se atrage atenţia asupra consecinţelor comerţului cu animale şi plante sălbatice.

Iniţiatorii acestei rezoluţii au fost delegaţiile Chinei, Gabonului, Braziliei şi Germaniei.
În context, au fost scoase în evidenţă consecinţele economice, sociale şi de mediu, în condiţiile intensificării, fără precedent, a acestui gen de comerţ. În principal este vorba despre braconajul rinocerilor şi elefanţilor din Africa, dar, nu mai puţin importante sînt şi acţiunile distrugătoare contra sălbăticiunilor din Asia şi America Latină. Iar cei mai mari beneficiari ai acestui adevărat masacru – să nu uităm! – este Europa şi America de Nord.

E cel puţin ciudat, dacă ne gîndim bine, cum omul n-a reuşit să se despartă în totalitate de celelalte regnuri. Sau, mai exact, a „tîrît” după sine lumea pe care, se pare, a părăsit-o de multe milioane de ani.
Domesticirea unor animale a fost în favoarea omnivorului din noi, reuşind nu numai satisfacerea nevoii noastre de hrană, dar şi înmulţirea numărului animalelor de care avem nevoie (e drept, pentru sacrificare).

Nu acelaşi lucru s-a întîmplat cu sălbăticiunile. Vînătarea legală a fost dublată de braconaj. Şi aici nu vorbim despre o necesitate de supravieţuire. Ci, mai degrabă, de satisfacerea orgoliului nostru pentru frumos, inedit. Şi, de ce nu, pentru acea părticică din ADN, care ne cere, chiar şi în condiţii dintre cele mai facile, să ucidem. Pur şi simplu. Blănurile, fildeşul, penele exotice au creat o adevărată industrie şi, mai ales, comerţ. Ilegal, desigur, pentru că statele au încercat mereu să protejeze vieţuitoarele pustietăţilor. Că n-au reuşit, e evident. Pe lîngă nepreţuitele podoabe, chinul este instituit de grădinile zoologice, circuri, rezervaţii de tot felul. Rezervaţii, folosite, cel mai adesea, pentru safari. Ceea ce, evident, presupune reînnoirea permanentă a animalelor cu altele: mai tinere şi mai valoroase. Şi, nu în ultimul rînd, vorbim de persoanele particulare bogate, care caută, tot mai mult, „compania” celor mai ciudate şi feroce fiinţe ce populează pădurile, apele şi deşerturile planetei. Lei, elefanţi, dar şi păsări şi fluturi sînt ţinute în captivitate, doar pentru plăcerea „proprietarilor”.

Şi plantele sălbatice au fost supuse, în ultime vreme, unor distrugeri ireversibile. Defrişările masive (nu numai de la Ecuator!), mărirea permanentă a habitatului uman, turismul (dez)organizat, toate acestea contribuie la eradicarea unor plante ce echilibrează, de mii şi mii de ani, Natura.

O.N.U. este o organizaţie care nu poate face faţă, singură, la acest dezastru. Rezoluţia de care vorbeam are rolul de a atenţiona statele şi de a le constrînge, într-un anume fel, de a-şi înăspri legislaţia şi, mai ales, controlul asupra acestor activităţi. Munca de prevenire şi pedepsire a acestor fapte nu este deloc uşoară. E vorba de măsuri complexe, de la educaţie, pînă la eliminarea, bruscă, dacă se poate, a cererii ş ofertei de pe această piaţă criminală.

Neîndoielnic că lucrurile nu vor merge atît de repede pe cît ar trebui. E nevoie, însă, de conştientizarea faptului că, prin continuarea distrugerii unor ecosisteme, animale şi plante sălbatice, nu facem altceva decît să contribuim la extincţia unor specii. Iar consecinţele pot fi dintre cele mai devastatoare.
Pentru specia umană, desigur.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.