Întîlnire muzicală între Orient şi Occident într-un concert de muzică barocă la Academia Sighişoara

ansamblul-baroc-2Unul dintre momentele deosebite de anul acesta în cadrul concertelor susţinute la Academia Sighişoara va aduce în faţa publicului meloman muzica barocă prin lucrările cuprinse într-una dintre cele mai voluminoase culegeri de muzică de acest gen din ?ara noastră, Manuscrisul de la Sfîntu Gheorghe, ce datează din anul 1757. Concertul va fi susţinut de Ansamblul Baroc ‘’Transilvania’’ din Cluj-Napoca în 5 august 2015, ora 23, la Primăria Sighişoara. Pentru a sublinia importanţa acestui eveniment, dar şi rolul deosebit al documentului în înţelegerea istoriei muzicii, am stat de vorbă cu liderul ansamblului, muzicianul Erich Türk.

Reporter: Care este rolul şi locul muzicii baroce în lumea de astăzi?

Erich Türk : Muzica barocă constituie un tezaur îndrăgit de publicul meloman, a cărui pondere în viaţa muzicală cultă este în continuă creştere. În mod cert, o contribuţie importantă o are curentul de interpretare informat istoric, care a început în Europa Occidentală la mijlocul secolului trecut şi prinde tot mai mult teren şi în estul continentului. Datorită interpretării bazate pe vechile tratate şi instrumente, muzica barocă a cîştigat o nouă expresivitate, iar lucrările tot mai multor compozitori, pînă nu demult necunoscuţi sau neapreciaţi, primesc astfel o şansă de a-şi revela nebănuita frumuseţe. Dacă mainstream-ul culturii muzicale se dedică preponderent repertoriului dintre 1750-1950, interpretat cu instrumente şi tehnici interpretative ale secolului 20, lumea aşa-numitei muzici vechi încearcă să readucă la viaţă repertoriul din anii 1600-1800, încercînd restaurarea practicilor şi instrumentelor adecvate epocii, un proces de cercetare ce prezintă, chiar şi după mai bine de o jumătate de secol, potenţial pentru revelaţii noi. Preocuparea faţă de practicile acestei epoci este cu atît mai importantă cu cît interpretul produs de şcolile contemporane nu învaţă decît să mînuiască instrumentul său, pe cînd în Baroc a fi muzician însemna nu doar a cînta la instrument, ci şi a «produce» muzica, adică a improviza, a compune, a folosi limbajul muzical pentru a transmite în mod creativ mesaje proprii.

Reporter: Cum putem traduce în cuvinte Manuscrisul de la Sf. Gheorghe (1757) – Muzica veche autohtonă între provincialism şi cosmopolitism?

Erich Türk: Programul cu acest titlu este dedicat unui manuscris autohton foarte interesant – Manuscrisul de la Sf. Gheorghe din 1757, care este o culegere voluminoasă de muzică de cameră, ce era probabil cîntată la seratele din reşedinţele burgheziei culte sau ale nobilimii din Transilvania. Deşi manuscrisul a fost găsit în Secuime, nu este exclus ca el să fi provenit din sfera culturală săsească. O trecere în revistă a compozitorilor reprezentaţi în manuscris sugerează o legătură cu Dresda: Adolf Hasse, Francesco Maria Veracini, Pietro Castrucci, Gasparo Visconti, Georg Philipp Telemann, Pietro Locatelli ?.a. sînt reprezentaţi şi în arhiva din Dresda numită «Schrank 2», ce documentează repretoriul orchestrei de curte din secolul 18. Interesantă este modernitatea acestui manuscris, avînd în vedere că majoritatea compozitorilor mentionaţi erau încă în viaţă în 1757 ?i erau deja cînta?i în Transilvania, la hotarul estic al sferei culturale apusene. Colega Mária Szabó, care a cercetat în amănunt manuscrisul, va ţine o scurtă prelegere în deschiderea concertului şi va arăta în ce fel s-au întîlnit Occidentul cu Orientul în Transilvania. Pe lîngă repertoriul cameral cîntat şi la curtea regelui August II. cel Puternic, manuscrisul conţine şi cîteva dansuri cu iz folcloric oriental. De asemenea, felul în care din lucrările păstrate la Dresda au fost «decupate» adesea doar menuetele sau anumite părţi ori fragmente, ne permite să aruncăm o privire inedită asupra vieţii muzicale practicate în înalta societate a secolului 18 din zona noastră.

Reporter: Care este importanţa redării istorice a muzicii, referitor la genurile mai tîrziu apărute în muzică?

Erich Türk: Precum am menţionat deja în contextul muzicii baroce, redarea muzicii cu instrumentul pentru care a fost compusă şi încercarea de a înţelege textul muzical prin prisma reperelor cunoscute de compozitor la acea vreme, oferă de regulă revelaţii cu privire la resurse de expresivitate altminteri nevalorificate. Aceasta se referă nu doar la muzica barocă, ci se poate aplica tuturor epocilor stilistice. Interesant este, de altfel, că în lumea muzicii contemporane există atît tendinţa de a compune pentru instrumentele «tradiţionale», care sînt practic cele ale perioadei post-romantice (uneori folosite în mod neconvenţional), cît şi tendinţa de a apela la instrumente noi (inclusiv tot ce ţine de electronică şi informatică) ca vehicol pentru un nou limbaj, o nouă expresivitate. În fiecare epocă stilistică din trecut s-au inventat sau transformat instrumentele pentru noul limbaj, ce constituia modernitatea epocii respective.

Pentru a înţelege alienarea pe care o poate suferi o piesă, atunci cînd este interpretată cu mijloace aparţinînd unei epoci îndepărtate, propun un exerciţiu de imaginaţie: să ne închipuim o piesă de teatru al cărei text se curăţă de diacritice şi se pronunţă după reguli aparţinînd altei limbi. Interpretarea poate fi foarte interesantă, chiar dacă publicul nu înţelege nimic, în cazul în care regia, scenografia, mimica actorilor poate capta atenţia sau chiar fascina. Oricum, fiind obişnuiţi şi cu dadaism, teatru absurd, pantomimă, poate nici publicului, nici actorilor nu le lipseşte sensul originar al textului. Nu consider deci lipsită de sens interpretarea nefondată istoric, ea poate fi o expresie a unei creativităţi moderne care să captiveze publicul în felul ei. Dar cine caută să înţeleagă şi textul originar apropiindu-se de spiritul epocii respective, în orice caz va fi mai bogat. Şi va avea resurse suplimentare pentru a oferi publicului ceva inedit. Oricum, descoperirea muzicii vechi este încă un proces de cercetare în plină desfăşurare şi cei implicaţi au mereu de cîştigat dacă rămîn căutători.

Erich Türk s-a născut în 1972 la Cluj-Napoca şi este absolvent al Academiei de Muzică “Gh. Dima”. A studiat orga cu Ursula Philippi (Cluj) şi Mihai Rădulescu (Viena), iar clavecinul cu Ilton Wjuniski (Paris) şi Gordon Murray (Viena). A participat activ la numeroase cursuri de măestrie de orgă, clavecin, dirijat şi basso continuo în Portugalia, Franţa, Germania, Elveţia şi la Moscova. Între 1995-1999 a fost organist şi dirijor de cor la Biserica evanghelică din Mediaş, iar din 1995 este angajat al Academiei de Muzică “Gh. Dima”, unde în prezent predă orgă, clavecin, bas cifrat, muzică de cameră şi organologie. A susţinut numeroase recitaluri în majoritatea ţărilor europene, atît în calitate de solist, cît şi în calitate de membru al Ansamblului Baroc “Transilvania” şi al altor formaţii camerale. A efectuat înregistrări radio şi TV, iar discografia lui constă în 7 CD-uri (trei solo şi patru cu Ansamblul Baroc ‘’Transilvania’’) şi un DVD documentar cu muzică autohtonă. Este preocupat de păstrarea instrumentelor vechi, fiind invitat frecvent al festivalurilor de muzică veche din România (Bucureşti, Miercurea Ciuc, Timişoara şi Cluj). Erich Türk este fondatorul casei de discuri TransylvANTIQs şi se implică activ în organizarea unor evenimente legate de muzica veche la Cluj, precum concursuri de muzică barocă (în cadrul festivalurilor La Stravaganza 2009, 2011, 2013) sau Academie de Sablé en Transilvanie (2009, 2010, 2011). De asemenea, este membru al orchestrei baroce internaţionale Balkan Baroque Band. La Concursul Internaţional de Orgă “J.S.Bach” din Bruges (Belgia) 2000, Erich Türk a obţinut premiul 2 şi premiul publicului.

Ansamblul Baroc Transylvania, înfiinţat în 1995, se dedică muzicii baroce, cu precădere celei autohtone, folosind cópii ale unor instrumente istorice. Abordează însă şi muzica contemporană din Transilvania, interpretînd în primă audiţie absolută mai multe lucrări ale compozitorilor Hans Peter Türk, Adrian Borza, Dan Voiculescu, Adrian Pop şi Cornel Ţăranu. Succesul activităţii ansambului este confirmat de cele trei CD-uri şi un DVD editate, transmisii radio şi TV repetate şi o activitate concertistică bogată (peste 450 de apariţii publice). În afară de participarea la festivaluri din România, la ceremonii şi recepţii organizate de Preşedinţia României sau misiuni diplomatice, ansamblul a efectuat numeroase turnee în străinătate (Germania, Olanda, Elveţia, Marea Britanie, Austria, Italia, Suedia, Belgia, Ungaria, Republica Moldova). A concertat în locuri precum Concertgebouw Amsterdam, Gasteig München şi a participat la festivalul de muzică veche “Landshuter Hofmusiktage”, Germania.

Academia Sighi?oara a fost nominalizată în top-ul Cele mai frumoase 20 de festivaluri de vară din lume de către website-ul londonez de divertisment şi ştiri din muzică, CMUSE – www.cmuse.org (Classical Musicians Everywhere – Muzicieni clasici de pretutindeni) pe 20 iulie 2014.

Reporter

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.