DOR DE LIMBA ROMÂNĂ

A devenit aproape o tradiţie ca, odată cu venirea primăverii, să primim din Israel cadouri. Berthold Aberman, ajuns, ca vîrstă biologică destul de departe, dovedeşte, iată, şi la cea de-a nouăsprezecea, respectiv a douăzecea carte, o tinereţe plină de vitalitate, o pasiune de viaţă demnă de invidiat şi încărcată de semnificaţii pozitive ale trăirii.

Ca şi considerente generale, trebuie remarcată, în primul rînd, curăţia limbii române, pe care a dus-o, de aproape 30 de ani, în ţara de origine a părinţilor, a păstrat-o şi a cultivat-o, chiar a îmbogăţit-o prin lucrările domniei sale, îmbinînd stiluri moderne, dialogul savuros, introspecţia şi cercetarea personală într-o scriitură care se leagă şi curge, uşoară la lectură, care lasă urme pe suflet. În al doilea rînd, tot ca şi considerent general, autorul dă dovadă, în toate operele sale, de o fină şi atentă analiză psihologică, descrie cu fidelitate şi penetrant trăiri puternice, făcîndu-te martor desfăşurării acţiunii, parte din povestea ce te vrea s-o simţi pe deplin.

Apoi, scriitorul se dovedeşte a fi un povestitor înnăscut (tradiţie moldovenească!), atent la toate lucrurile şi povestirile auzite de la oamenii cu care vine în legătură, nu vrea să se lase să piară în negura uitării nici o faptă specială, demnă de narat şi de împărtăşit iubitorilor de frumos. Iar ca ultim liant comun al izvodirilor sufleteşti ale autorului este faptul că toate au ca punct de plecare şi motiv de plecare fapte şi întîmplări reale. De asemenea, opera este pigmentată cu citate din înţelepciunea lumii, cu anecdote şi bancuri ce fac lectura agreabilă.

De această dată, Berthold Aberman, membru (şi) al Uniunii Scriitorilor din România, vine cu două propuneri editoriale, un roman, Dincolo de resemnare, şi un volum de povestiri, Viaţa în zbor.

Primul este povestea unei vieţi, cu viaţa unei poveşti de dragoste oarecum întortocheate, un personaj feminin (alter-egoul autorului?) ajuns la o vîrstă, care caută cu disperare iubirea ideală, desăvîrşirea prin acest nobil sentiment uman. Singurătatea este o boală gravă, care nu se vindecă decît atunci cînd găseşti antidotul împotriva timpului, cînd eşti dispus să sacrifici totul pentru a împărţi clipe de frumuseţe.

Viaţa în zbor, cea de-a 20-a carte a domnului Aberman, conţine (cum se putea altfel, anticipînd-o pe următoarea?) un ciclu de 21 de povestiri pilduitoare, cu întîmplări dulci-amare din viaţa de zi cu zi, oameni împovăraţi, situaţii delicate, trădări şi înşelări în dragoste, probleme ale vîrstei a treia, amintiri din epoca „de aur” comunistă, toate redate cu o fidelitate şi într-o înşiruire plăcută, captivantă. Scriitorul are pasiunea scormonirii în suflete, dar şi în etimologia cuvintelor, măsoară (defect profesional, dînsul fiind, de meserie, topograf) fiecare frază cu propria conştiinţă, pentru a o dărui cititorului ca pe o haină ce să-i ţină de vremuri rele, să-l apere şi protejeze de un prezent dureros, într-o evadare în lumea imaginaţiei debordante.

Păcat însă că tirajele sînt atît de reduse, încît abia ajung unui schimb prietenesc între amatorii, consumatorii şi cunoştinţele celui care-şi stoarce lacrimă şi suflet în paginile pline de viaţă. Pentru că este o persoană extrem de volubilă, nădăjduiesc că nu se va supăra dacă voi dezvălui adresa dumnealui de e-mail, pentru cei interesaţi care citesc şi aceste rînduri: abytellu@gmail.com

Şi pentru că autorul mai are, deja, patru cărţi în pregătire, nu-i putem ura decît sănătate, inspiraţie, putere de muncă, mulţumindu-i pentru fiecare izbîndă ce ne împlineşte.

Dinu Virgil