Ce calităţi trebuie să aibă un bun şef?

Le Figaro

Xavier Camby, consultant în management şi formator, autor al cărţii “48 de soluţii pentru un management durabil”, a purtat discuţii cu circa 8.000 de “şefi” şi confirmă: “Niciodată managementul nu a fost atît de crucial şi niciodată nu s-a alocat atît de puţin timp pentru formarea managerilor, în condiţiile în care climatul general şi “turnover”-ul echipelor ar necesita cu adevărat o anticipare a oricărei avansări în ierarhie”.

La rîndul său, Jean Pages, coach, cercetător în ştiinţe sociale şi director la Appreciative Inquiry, care promovează o abordare inspirată din psihologia pozitivă, estimează că tradiţionalul concept de şef “esenţialmente organizator” sau “deţinător al controlului” nu-şi mai are locul. “Şefii nu mai pot avea o atitudine de planificare şi de directivă, deoarece mediul general nu predispune la aşa ceva. Informaţia este atît de răspîndită, încît tot ce fac salariaţii este vizibil. Aceasta îi descalifică pe cei care erau tentaţi să stăpînească informaţia pentru a o păstra doar pentru ei”, explică Pages.

Prin urmare, astăzi persoanele aflate în structuri de conducere trebuie să aibă noi aptitudini. În primul rînd, este necesară “competenţa relaţională”.

Prin urmare, avînd în mod natural o atitudine pozitivă privind altă persoană, un bun şef va căuta în primul rînd să o valorizeze. Atenţia, prezenţa în rîndul echipei sale, “pe care ştie să o încurajeze”, fac de asemenea parte din profilul ideal al unui patron. “El ştie să deschidă perspective ce conferă sens şi să-i facă pe colaboratorii săi să creadă că sînt într-un mediu favorabil”, subliniază Pages. În condiţiile actualelor planuri sociale şi închiderii de întreprinderi, este uşor de imaginat cît de dificil poate fi transpusă în viaţă această ultimă competenţă.

O altă calitate care nu prea este luată în considerare, fiind totuşi una de bază, este generozitatea. “În timp ce înainte era folosit cuvîntul “delegare”, este vorba mai degrabă de formarea unor aptitudini, de a-i ajuta pe alţii să se dezvolte”, explică Xavier Camby.

Desigur, principalul obstacol cu care se confruntă un asemenea altruism este frica, cea care îl face pe un manager să se gîndească la coechipierii săi în felul următor: “Dacă le dau prea mult, ei mă vor înlătura”.

A relaxa lucrurile continuînd să acompaniezi, a avea încredere rămînînd responsabil, a valoriza competenţele altora fără a le etala pe cele personale. Destul de dificil de menţinut barca, mai ales pe vreme de furtună. Prin urmare, o altă calitate se dovedeşte necesară: flexibilitatea. Cea a omului care “ştie să se plieze” în relaţiile cu alţii, pentru o cooperare mai bună.

La întrebarea “Ce apreciaţi cel mai mult la şeful vostru?”, Jean Pages a avut într-o zi surpriza să audă o întreagă echipă răspunzînd la unison: “El nu ne împiedică să lucrăm!”.