Studiu: Copiii instituţionalizaţi de la naştere prezintă un risc crescut de întîrzieri importante în dezvoltare

Copiii instituţionalizaţi încă de la naştere prezintă un risc crescut de întîrzieri importante în dezvoltare, de la probleme psihiatrice, pînă la afectări ale dezvoltării cognitive, aceştia avînd probleme de discernămînt, de control al impulsurilor şi de păstrare a amintirilor, relevă un studiu realizat de trei cercetători americani.

“Instituţionalizarea copiilor are un impact foarte mare asupra dezvoltării creierului, iar efectele nu sînt doar de durată, dar sînt şi constante. Plasarea în cadrul familiei îmbunătăţeşte funcţia creierului şi anatomia creierului şi o îmbunătăţire foarte importantă s-a constatat la copii care au fost plasaţi în familie la vîrste fragede”, a declarat profesorul Charles Nelson, unul dintre realizatorii studiului.

Studiul, demarat în anul 2000 de profesorii Nathan Fox, de la University of Maryland, Charles Nelson, de la Harvard University şi Charles Zeanah, de la Tulane University, pe copii abandonaţi din România, arată că evitarea instituţionalizării înainte de vîrsta de doi ani generează niveluri crescute de activitate cerebrală şi un scor al inteligenţei mai mare. În plus, cercetarea mai relevă că intervenţia timpurie în întreruperea instituţionalizării poate duce la rezultate remarcabile în dezvoltarea copilului.

Cercetarea s-a realizat pe copii români abandonaţi încă de la naştere şi crescuţi în instituţiile din Bucureşti. Ei au fost împărţiţi aleatoriu în două grupuri, unul continuînd să trăiască în centre, iar celălalt plasat în asistenţă maternală sau în familie. Studiul, denumit Bucharest Early Intervention Project (BEIP), este conceput astfel încît să examineze efectele instituţionalizării asupra dezvoltării creierului şi comportamentului copiilor şi să determine dacă aceste efecte pot fi remediate în cazul dezinstituţionalizării, în acest caz plasamentul în asistenţă maternală sau în familie.

Cei trei profesori americani evaluează şi în prezent copii, care încep să intre în perioada de adolescenţă, la vîrsta de 12-13 ani. Cercetătorii îşi propun să investigheze dacă intervenţia are efecte de durată, dacă momentul intervenţiei asistenţei maternale sugerează existenţa unor perioade sensibile în recuperare şi vor încerca să identifice mecanismele asociate unei asemenea recuperări în dezvoltarea cognitivă, socială şi psihologică a acestor copii.

Pe baza concluziilor studiului BEIP de pînă la această dată au fost formulate şi o serie de recomandări. Astfel, statul ar trebuie să elaboreze intervenţii ce vor avea ca scop descurajarea abandonului copiilor de către familii, să oprească instituţionalizarea copiilor orfani/abandonaţi, să încerce dezvoltarea unui sistem de protecţie a copilului care identifică cu grijă familii sigure şi eficiente care pot avea grijă de copiii abandonaţi/orfani, să dezvolte o reţea de asistenţă maternală de înaltă calitate, bine menţinută şi monitorizată în cazul în care alte opţiuni permanente nu sînt disponibile, să furnizeze copiilor orfani şi abandonaţi atît suport educaţional şi psihologic de durată, cît şi alte tipuri de intervenţie sau terapie.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.